Santierul Naval Mangalia va fi din nou scos la privatizare. Vara aceasta se fac trei ani de cand statul a demarat procedurile de valorificare a activelor fostului santier militar. Vanzarea s-a transformat intr-un cosmar fara sfarsit.
Pe salariatii santierului i-a umflat rasul cand au aflat despre noua incercare de vanzare a unitatii. Nu le-a ramas decat sa faca haz de necaz. Din 2001, data la care unitatea a „dezbracat” uniforma militara si a trecut in „civilie”, reprezentantii Ministerului Ecomoniei si Comertului tot promit ca vor privatiza intreprinderea. Intre timp, productia s-a redus considerabil, la fel si numarul de salariati. In prezent, unitatea nu mai are decat 185 de angajati si utilizeaza doar un sfert din capacitatile de productie. Hale intregi, depozite si imobile administrative au ramas pustii. Dat fiind caracterul strategic (SNM este, sau mai bine zis a fost, unicul constructor de nave al marinei militare si singura societate specializata in repararea tehnicii de la bordul vaselor), santierul dispunea de propria fabrica de oxigen, strungarie, statie de carburanti si serviciu de paza. Acum, aceste dependinte sunt nefolosite si se incearca vanzarea lor, pentru plata partiala a datoriilor.
Pierderi de 20% in 2005
SNM, ca de altfel toate santierele romanesti, a inregistrat pierderi anul trecut, ca urmare a devalorizarii monedei europene si a cresterii pretului materiei prime. Singura diferenta este ca fostul santier militar nu are de unde sa acopere „gaura” de 20 de procente. Comenzile sunt putine, iar incertitudinea care planeaza asupra privatizarii ii face pe clienti sa se gandeasca de doua ori inainte de a comanda o nava.
Nota de plata – 8 milioane de dolari
In 2004, atunci cand s-a desfasurat prima licitatie, intreprinderea era evaluata la 1,4 milioane de dolari. Dupa ce ministerul de resort a inregistrat un esec rasunator, s-a purces la o noua vanzare. Numai ca, de aceasta data, noua conducere ministeriala a stabilit un pret total, ce include si programul de investitii, de 8 milioane de dolari, suma considerata de toti potentialii clienti drept nejustificata. Doar cu jumatate din aceasta suma se poate construi de la zero un santier naval de mici dimensiuni, ce poate executa fara probleme comenzile contractate acum de SNM. Si asta fara ca investitorul sa se lege la cap cu datoriile de miliarde si alte chestii birocratice pe care le comporta orice contract cu statul roman.
Cimitirul mutantilor
Marina militara si-a abandonat in santier mai multe nave, inclusiv un Hovercraft, o ambarcatiune pe perna de aer. Acestea au intrat in urma cu mai multi ani in docuri pentru reparatii, dar, din lipsa de fonduri, lucrarile au „inghetat”. Tot aici se afla si bucati din corpul si suprastructurile a doua corvete antisubmarin, ce nu au mai apucat sa fie terminate. Marina a racit relatiile cu santierul, odata ce acesta din urma a iesit de sub tutela MApN, si nu a mai platit de ani buni facturile.
Blestemul „Ceres”
Si de parca toate aceste probleme nu erau de ajuns, SNM se judeca de ani buni cu Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Constanta pentru un harb taiat la fier vechi, nava „Ceres”. Aceasta a intrat acum vreo 7 ani in santier pentru reparatii si a ruginit temeinic pana anul trecut, atunci cand SNM a castigat procesul si a taiat vasul la fier vechi pentru recuperarea cheltuielilor portuare. Anul acesta, lovitura de teatru: Curtea Suprema descopera o neconcordanta in lungul sir de infatisari, iar DADR este declarata castigatoare; santierul ar trebui acum sa scoata din pamant, din iarba verde nava „Ceres”.
Falimentul bate la usa
Viitorul nu este deloc roz. Daca nici anul acesta nu este vandut, santierul are toate „sansele” sa intre in colaps financiar. Trebuie facute noi disponibilizari, iar cu cateva zeci de oameni nu se mai poate vorbi despre constructii navale.
Cat despre investitiile de mediu, ce vor deveni obligatorii dupa 2007, nici nu poate fi vorba. Unitatea abia daca are bani sa-si plateasca salariatii.
