Si in Mehedinti reforma sanitara a inceput: creste in ritm galopant numarul bolnavilor si, implicit, al deceselor in cadrul carora o mare parte sunt de neoplasmul aparatului urinar. Pe baza observatiilor facute pe o perioada intinsa de timp, in unele sate din judetul de la Dunare, dar si in asezari din Serbia si Bulgaria situate in Valea Timocului, medicii au corelat incidenta extrem de crescuta (zonala) a tumorilor uroteriale provocate de Nefropatia Endemica Balcanica (NEB), cu focarul ei cel mai puternic localizat in Mehedinti – satul Erghevita.
De fapt, numele satului Erghevita – unde nemiloasa boala a secerat sute de vieti nevinovate, chiar si familii intregi, numai in ultima jumatate de secol – este sinonim astazi cu "Uremia tip E”, careia nu i se gaseste leacul… Dupa cum nici pana astazi nu i s-au stabilit cauzele ce o produc si nici perioada aparitiei ei in zonele afectate din cele trei tari balcanice, chiar daca morbiditatea si mortalitatea extrem de mare au impus luarea in studiu a acestei boli de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Boala fara leac vine din adancuri
In tara noastra boala, care are un areal de circa 800 kmp in stanga si in dreapta fluviului, abia scapat de la Portile de Fier, a fost descoperita si descrisa pentru prima data in anul 1958, dar ea a existat si anterior descrierii sale, in diverse istoriografii fiind consemnate acele "leacuri” si "case blestemate” unde aveau loc numeroase decese inexplicabile asemanatoare cu aspectele observate si azi in focarele familiale de "NEB” – de catre reputatii medici Nicolae Foarta si Mihai Negoescu, de la Spitalul CFR din Drobeta Turnu Severin. "Atentia ne-a fost atrasa – isi aminteste dr. Negoescu, azi octogenar si trecut pe nedrept in uitare in orasul dunarean – de frecventa ingrijoratoare de "uremii" in randurile muncitorilor ceferisti din satul Erghevita, unde in cele 162 gospodarii – din care jumatate au fost… de "NEB” – in perioada 1950-1958 au fost 52 de cazuri. Cercetand mai multi membri din familiile lucratorilor la calea ferata decedati de uremie, am gasit atunci un procent foarte ridicat de "albuminurii” fara alte semne clinice, incidenta mai mare fiind la femei (peste 70 la suta), iar provenienta imbolnavirilor la grupa de varsta 30-40 ani”. Cei doi medici au observat, de asemenea, ca decesele erau in serie numai in unele familii. "Studiile retrospective intreprinse in Mehedinti – isi aminteste distinsul medic Mihai Melencu, acum pensionar, cel ce s-a ocupat multi ani de cercetarea cauzelor bolii -, privind aparitia si succesiunea imbolnavirilor si deceselor in focare familiale, arata ca "uremiile" au aparut la Erghevita in 1945, primul decedat fiind Elena Ristici, din localitate. Apoi in satul vecin Bistrita, strabatut de cursul aceleiasi ape – Erghevita, statistica vremii inregistreaza primul rapus de uremie, in anul 1947, nimeni alta decat… sora satencei Ristici, ajunsa aici prin casatorie. Din 1950-1951, boala este semnalata si in satele Poroina Erghevitei, Izorancesti, Valea Copcii si Hotu. Parca programat, intre anii 1950 si 1953 au decedat in aceste sate, numai din cauza "uremiei tip E" doar… femei, primul barbat rapus de NEB fiind in Bistrita, in anul 1953, si apoi altul, in 1955, la Izvoranesti. De cate ori mergeam la Bistrita – isi aminteste dr. Melencu – pentru cercetari, preotul Gheorghe N. Dumitrescu – Bistrita, marele folclorist care a scos la lumina timp de 21 de ani in satul natal impreuna cu sotia revista de etnografie si folclor Izvorasul, cu cea mai lunga aparitie din Romania – exclama de durere: "Iar a mai murit unul ce-avea uremie…"”. Observatiile efectuate in timp au stabilit ca aria de nefropatie endemica din Mehedinti este mult mai larga, cuprinzand 20 de comune si 110 sate, grupate in trei mari focare: enclava Erghevita-Bistrita-Hinova, apoi asezarile din jurul oraselor Strehaia si Vanju Mare.
Intrebari fara raspuns
Dupa atatia ani in care "NEB” a adus in satele afectate multe lacrimi si durere, cauzele care produc boala raman inca in ceata. Multiplele ipoteze privind boala au generat o sumedenie de incertitudini si destule confuzii legate de modalitatile de imbolnavire, etiopatogenia ori raspandirea ei. Din anul 1958, de cand a fost luata in observatie in Mehedinti, medicii si-au pus multe intrebari legate de "NEB”, dar la cea mai importanta dintre ele (cauzele) n-au aflat cu certitudine raspunsul. Doctorul Florin Margineanu, seful sectiei de nefrologie si dializa de la Spitalul Judetean din Drobeta Tr. Severin, afirma ca periculoasa boala se manifesta numai sub forma de focare familiale, inlantuirea cazurilor se-ntinde pe toata perioada de cand a fost descoperita si precizeaza: "NEB ii urmareste pe emigrantii proveniti din focare familiale afectate oriunde s-ar stabili dupa ce au locuit un numar de ani intr-un sat endemic”. Ne da exemple de bolnavi de uremie – care atrofiaza rinichii, pur si simplu ii usuca si ii aduce la dimensiunea unei… nuci – domiciliati demult in orase din afara hotarului Mehedintiului, dar nascuti si crescuti in aule, "locuri blestemate”, de la poalele dealului Balota. Teama de NEB i-a cuprins si pe cei ajunsi prin SUA, Canada, dar care isi au originea in sate mehedintene. Aflam ca recent spaima de NEB a ajuns si in… Bolivia. Cum boala "nu se lipeste decat de locuitorii satelor” – cum se exprima doctorita Mihaela Margieanu de la Spitalul CFR Tr. Severin, specialistii s-au gandit ca una dintre cauzele ce o provoaca ar fi apa de baut. Dar si in acest caz intervine… incertitudinea pentru ca in acelasi sat cu multi bolnavi sunt "familii blestemate” si vecine cu ele familii in care nu s-a inregistrat nici un caz de "NEB”. Domnul dr. Melencu impreuna cu colegii sai, intre care medicii Paraschiv, Pasare, Petrescu, Axinescu, Crangoiu, Raevschi, cercetand multi ani la rand incidenta imbolnavirilor in Erghevita in functie de aprovizionarea cu apa potabila, au observat ca aceasta este foarte inegala. La cei care au baut constant apa de la fantana "Patrascu” incidenta imbolnavirii a fost de 27 la suta, la fantana "Cosma” – 63 la suta, la "Stoenescu” – 68 la suta, la "Toarta” – 82 la suta, iar la "Cartus" – 72 la suta, concluzionand: apa acestor fantani are un continut de cadmiu, fier, crom, mangan, cobalt si mercur peste limitele admise. Nu putini sunt insa cei care sustin ca boala ar putea fi provocata prin actiunea unor elemente radiatoare antrenate din subsol prin apa de baut. Insasi prezenta siliciului in cantitate mare in apa potabila este considerata ca o expresie a unei mobilizari crescute de elemente chimice din intruziunile rocilor traversate de catre ape. S-a emis chiar ipoteza ca uraniul ar actiona lezant asupra tesuturilor prin radiatiile ionizante, avand, de fapt, pe langa efectul radioactiv, si un efect toxic asupra tesuturilor renale. O singura certi-tudine: boala a aparut in zone cu reliefuri diferite: funduri de vai, versanti de dealuri, vai largi pe cursuri de ape inundabile primavara si toamna. Adica perimetrul afectat de "NEB” face parte din PIEMONTUL GETIC, constituit din depozite fluvio-lacustre cu mari suprafete de eroziune provocata de ape ce se varsa in Dunare. Dupa ultimele cercetari efectuate de catre specialistii de la Institutul American de Geologie, in colaborare cu medici mehedinteni, cauza bolii ar fi tot… apa de baut. Motivul: satele afectate se gasesc intr-o zona unde se afla guri de mina de unde s-a extras pentru putina vreme carbune, dar inchise pentru ca nu ajunsese zacamantul la maturitatea necesara exploatarii. Ei sustin ca apa fantanilor ar fi contaminata cu substante organice toxice pentru ca spala aceste depozite de carbune, formand amine poliadice, care dau nastere la tumori. Cercetatorii n-au explicat insa pana azi de ce boala se transmite… ereditar si de ce cele mai dispuse instalarii ei sunt femeile, cele cuprinse de "NEB” dand nastere la copii de marimea unui mat sau avortand spontan intr-un procent de 3-5 ori mai mare decat cele sanatoase.
Catalogul mortilor si dezinteresul autoritatilor
"De aproape 16 ani – afirma dr. Florin Margineanu – nu ne-a mai intrebat nimeni despre aceasta boala. Nici macar unii dintre colegii mei din spital nu stiu mai nimic despre ea. Mai mult se intereseaza strainii (dovada sunt congresele pe tema "NEB" organizate la Strunga, Belgrad, Varna, Sarajevo, chiar si in Grecia). Si albanezii ii acorda cuvenita importanta…” In schimb, autoritatile medicale romanesti nici nu vor sa auda despre vreo reuniune stiintifica dedicata bolii fara leac. Pretextul, devenit obsesie: "Nu sunt bani!” De ce nu se implica Academia Romana, al carei membru, regretatul profesor Bruckner, a coordonat prin anii '60 ai secolului trecut cercetarile privind "NEB”? Ce poate fi mai convingator decat "catalogul mortilor de NEB”, cum se exprima batranul medic severinean care semnalase in 1958 boala? Sau faptul ca la sectia de urologie a spitalului severinean sunt tratati, "numai dintr-un singur sat mehedintean, de tumori renale tot atatia pacienti cati afiseaza intr-un an centrele universitare Timisoara si Craiova. Ori faptul ca municipiul severinean are doua centre de dializa – la spitalul judetean si la CFR, cu o capacitate de 150 de locuri, suprasolicitate, bolnavii fiind dializati si pe coridoare cu ajutorul unor aparate vechi de peste 20 de ani, care functioneaza precum o masina fara frane. Din cauza numarului redus de salvari si a gradului lor mare de uzura, multi dintre bolnavii din sate izolate mor cu zile. "In 2-3 luni – afirma dr. Margineanu – la Tr. Severin se va deschide si un centru privat de hemodializa, pacientii fiind tratati gratuit, folosindu-se 30 de aparate moderne, in cadrul programului strategic de sanatate. Investitia apartine unei firme germane. Despre investitii privind noi cercetari referitoare la cauzele bolii, nimic nou… Doar faptul ca in asezarile Mehedintiului cuprinse de "NEB", in cimitire, mortii se-nghesuie” – cum se exprima Gheorghe Bodinescu, din Erghevita…
Locuri blestemate
Abia pasim pe panta Balotei si ajungem la Erghevita, unde din tata-n fiu uremia a facut ravagii, din cele 620 de suflete cate il locuiau in 1972 acum mai sunt putin peste 200 de suflete. Satul pare oarecum parasit si strabatandu-l iti poti da cu usurinta seama pe unde a trecut nemiloasa boala. "In clasa I eram 42 de elevi – afirma Gheorghe Bodinescu – acum mai suntem in viata doar… 10. Pana acum m-a ferit Dumnezeu de boala, dar fratele meu, de 65 de ani, face deja dializa. Mergeti in cimitir sa vedeti cea mai cutremuratoare statistica, oamenii au murit la o varsta tanara, de 30-40 de ani…” Marcat de durere, sateanul ne spune: "Vedeti, acolo a stat familia Cantar cu cinci morti de uremie in trei generatii, mai sus familia Holeac, careia boala i-a ramas intr-o generatie, sapte frati, chiar daca unii dintre ei parasisera asezarea, stabilindu-se in Severin ori in Satul Nou. Dincolo era familia Fotescu cu sapte decese in doua generatii… mai jos ai lui Anghioiu, cu patru morti…”.
"Acum si fantanile satului sunt parasite, doar de una nu se pot desparti localnicii… Cine consuma apa celorlalte fantani face diaree, ea avand gust namolos si folosita la spalat lasa urme unsuroase pe rufa.” Constantin Armasu, primarul comunei Simian, de care tine si satul care si-a castigat o trista celebritate, spune ca in scurt timp din el nu va mai ramane decat… numele. Poate ca are dreptate, doar boala are un caracter ciclic, la intervale de 5-7 ani in ultimul sfert de secol lasand in urma alte multe cruci. Iar satul fara copii – scoala a fost daramata si ea – nu mai are viitor. Si apoi, ce sa-i mai lege pe amaratii oameni ai locului de Erghevita daca autoritatile statului sunt nepasatoare fata de tragedia lor?
