„Scotocire” pentru depistarea tragatorilor

Zvonurile vehiculate la nivel centralizat, in special prin intermediul televiziunii de stat si al radioului public, au condus la actiuni cu rezultate nedorite, soldate cu morti si raniti, in decembrie 1989. Anchete care au urmat dupa 1990 au indicat ca zvonurile privind teroristii au fost lipsite de orice fundament si motivatia lansarii acestora ar fi avut ca scop probabil legitimarea unor actiuni ale celor care preluasera puterea.
Diverse persoane, militari sau civili, actionand izolat sau in grup, au declansat, incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, actiuni de scotocire pe terasele superioare ale blocurilor, in subsoluri, dar si alte incaperi izolate ale unor imobile. Actiunile erau motivate in scopul depistarii eventualilor tragatori sau a angajatilor Departamentului Securitatii Statului, care se ascundeau din diverse motive.
Pentru o anumita perioada de timp, cel putin cateva saptamani de la fuga si apoi executarea lui Ceausescu, actiunile au creditat, intr-o anumita masura, zvonurile care erau vehiculate cu privire la existenta asa-zisilor teroristi, forte fidele ale regimului dictatorial.
Scotocirile au avut ca rezultat instaurarea unei stari de confuzie, atat in randul populatiei civile, dar si al formatiunilor militare dispuse in interiorul sau in preajma diverselor obiective socio-economice. Ascultand de „sfaturile” celor care se perindau prin fata camerelor de luat vederi de la televiziune, locatarii imobilelor isi faceau datoria de cetateni si ofereau anumite informatii, mai mult sau mai putin reale, despre eventuale locuri de tragere.

Sechestrati la subsolul Institutului „Carpati”

Institutul de Proiectari „Carpati”, 22 decembrie 1989. Din dispozitia conducerii de la acea vreme a institutului, subinginerul Nicolae-Adrian Gheorghiu a fost desemnat ca ofiter de serviciu. In imobil se mai afla, ca de obicei, si paznicul Vergil Grigore.
In jurul orei 15, sotia subinginerului a venit in vizita la institut si a ramas alaturi de sot. Spre orele serii, cand s-a deschis focul in Piata Revolutiei, o serie de gloante ratacite au patruns si in biroul de la etajul 1, unde se aflau sotii Gheorghiu. Pentru a fi in siguranta sotii Gheorghiu, insotiti de paznic, au coborat la subsolul imobilului, in incaperea destinata centralei termice.
In jurul orei 22, in centrala termica au patruns mai multe persoane care pareau ca desfasoara „o actiune de scotocire”.
Datorita intunericului cei trei nu au fost descoperiti de grupul de intrusi veniti in „scotocire”. „Vizitatorii” nocturni, probabil dezamagiti de faptul ca nu au gasit teroristi, au tras doua gloante in rezervorul de motorina al centralei, in spatele caruia, din teama, se ascunsesera sotii Gheorghiu si paznicul. La final, indivizii inarmati au parasit incaperea, incuind-o pe dinafara.
Mentionam ca Institutul de Proiectare „Carpati” isi avea sediul in blocul „Electrolux” (deasupra magazinului de la parter), aflat la intersectia strazii 13 Decembrie (actuala str. Ion Campineanu), colt cu Calea Victoriei.

La furat prin birouri

Dupa o spaima sora cu moartea trasa de cei trei (sotii Gheorghiu si paznicul de la „Carpati”), in jurul orei 4, Nicolae Adrian Gheorghiu reuseste sa dea un telefon la domiciliul lui Petre Ionescu, electricianul de intretinere al imobilului, explicandu-i acestuia situatia in care se aflau. Abia dimineata, pe la ora 8,30, cu multa precautie, din cauza tragerilor care se executau in toata zona, venind spre locul de munca, Petre Ionescu a observat de la o oarecare distanta un grup de militari in termen care intra in cladire. Pentru mai multa siguranta, profitand de prezenta militarilor, Petre Ionescu a intrat la randu-i in imobil. A sesizat ca la intrare geamurile erau sparte.
Electricianul s-a deplasat la subsol si a reusit sa deschida usa, eliberandu-si colegii din captivitate, dupa o noapte de cosmar.
La parterul institutului, cei patru angajati au intalnit doi ofiteri si doi militari in termen de la trupele Ministerului Apararii Nationale.
Mergand la biroul sau, Adrian N. Gheorghiu a descoperit cu surprindere un hot care se caznea sa duca in maini doua sacose pline cu diverse obiecte sustrase din incaperile Institutului „Carpati”. Nu avea sa fie singura surpriza de acest gen, peste alte cateva minute avand prilejul sa vada si alte persoane cu astfel de preocupari. De mentionat ca in imobil se mai aflau si militari in termen care asistau cumva pasivi la aceste fapte.
Pe durata noptii in care cei trei angajati au stat captivi la subsolul institutului, din turnul imobilului s-a executat, de catre persoane neidentificate, foc de arma automata, scenele fiind filmate de un amator pe pelicula video.

Nu au fost depistati „teroristii”

Un locatar al blocului aflat langa restaurantul „Dunarea” (situat pe Bdul Magheru) s-a deplasat in dimineata zilei de 23 decembrie '89, la filtrul de la statia de metrou „Universitate” unde a anuntat ca „a vazut persoane suspecte la subsolul imobilului”. Andi Lucsa facea parte din acest filtru si, in urma sesizarii, cu alti doi colegi a plecat spre sediul CC-ului pentru a sesiza militarilor acest fapt. De la sediul CC-ului au plecat impreuna cu alti doi militari in termen spre blocul respectiv. „A fost o problema si cu intrarea in bloc. Usa era blocata. Am batut indelung si o persoana speriata ne-a deschis indicandu-ne intrarea spre subsol. Am inceput misiunea de scotocire. Blocul avea un demisol locuibil unde erau locatari, cumva sub acest nivel existand un fel de subsol tehnic. Deodata, unul dintre soldati ne-a facut semn sa ne oprim si ne-a indicat cu teava armei niste tevi. Deasupra tevilor era un individ, care nu sesizase ca noi am intrat. Militarul a tras un foc de arma spre teava, ricoseul fiind cat pe ce sa-l loveasca pe colegul meu. Individul suspect dormea. Speriat, aproape ca a cazut de pe teava respectiva. Era un om al strazii, prost imbracat, murdar si care nu prea stia nici pe ce lume traieste. Avea si un defect de vorbire. Am vrut sa-l perchezitionam, dar mirosea groaznic a urina, iar hainele erau soioase, negre de murdarie. I-am spus sa iasa si sa o ia inainte pe scari. L-am scos in strada, l-am pus sa-si intoarca buzunarele. In afara de niste maruntis, nu avea nimic asupra sa. Am decis sa-l lasam sa plece, nu inainte de a-i atrage atentia sa nu mai intre in subsol”.

Totul a fost luat la control

Actiuni de scotocire au avut loc in majoritatea cladirilor din centrul orasului. Nu a contat ca sunt institutii de stat sau blocuri de locuit. Militarii si civilii au verificat si „scotocit” terasele blocului „Turn” si „Electrolux” din strada 13 Decembrie; „Romproiect str. Matei Millo nr. 13; blocul „Romarta” din str. Academiei, vizavi de CC-PCR; „Eva” – Bdul Magheru; Palatul Regal; Biblioteca Centrala Universitara; sediul fostului CC-PCR si CC-UTC; Centrul de Informare si Documentare al Ministerului de Interne, amplasat langa biserica Kretzulescu; hotelurile si restaurantele de la „Athenee Palace”, „Lido”, „Ambasador”, „Union”, „Negoiu” si altele. In toate locurile unde au avut loc asa-zisele misiuni de scotocire s-au tras focuri de arma, inregistrandu-se victime (morti si raniti), dar si importante pagube materiale datorate distrugerilor. Tot in aceste locuri a fost semnalata prezenta „tragatorilor izolati”.
Cercetarile efectuate de procurorii militari au reusit in buna parte sa identifice atat persoanele care executau foc de pe terasele cladirilor inalte, dar si pe cei care au participat la actiunile de scotocire in punctele respective. S-a stabilit cu siguranta ca nici una din aceste persoane „nu a desfasurat actiuni asa-zis "terorist-diversioniste". Majoritatea incidentelor s-ar fi datorat, conform afirmatiilor procurorilor militari care s-au ocupat in primul deceniu de dupa revolutie de aceasta ancheta, „imposibilitatii faptice de cooperare intre combatanti care aveau convingerea ferma ca se confrunta cu un adversar real”.

„Am crezut ca ii este rau, dar siroia sangele”

Oamenii fugeau pe strazi, incercand sa se adaposteasca de gloantele care zburau prin jur. Oana Simionescu, 32 de ani, relateaza cum a vazut chiar in fata sa un om secerat de gloante: „In ziua de 23 decembrie 1989 mergeam spre Casa Centrala a Armatei, venind pe Calea Victoriei, dinspre Palatul Regal. In dreptul monumentului inchinat eroilor comunisti (era vorba despre o placa comemorativa montata pe un postament masiv; monumentul nu mai exista astazi), vizavi de hotelul "Continental", am vazut un tanar de vreo 20 de ani cazand ca secerat. Intr-adevar, in jur se auzeau gloante, dar in acel moment am crezut ca i s-a facut rau si a lesinat. Am incercat sa-l ridic, era inconstient. Intorcandu-l pe partea dreapta am vazut cu groaza o pata mare de sange care se tot intindea pe haine. Prima reactie a fost sa strig de groaza, sa tip cat ma tineau puterile. Niste militari aflati la Pasajul Victoriei se uitau spre mine, dar nu s-au deplasat spre locul unde ma aflam. Am stat mai bine de 10 minute, strigand dupa ajutor. A mai aparut un civil, care s-a uitat la tanar si a plecat in fuga, zicand ca va cauta un mijloc de transport. Dupa alte 5-10 minute, civilul a aparut cu un microbuz, cred ca o masina de maxi-taxi. Impreuna cu soferul l-au culcat pe jos, intre scaune. Mi-au zis ca il vor duce la Spitalul Coltea. Nu am mai aflat alte amanunte, daca tanarul a scapat cu viata sau a decedat. In februarie 1990 am declarat despre cele intamplate la Parchetul Militar”.

A crezut ca poate opri focul

Majoritatea angajatilor Institutului „Romproiect”, din str. Matei Millo nr. 13, s-a prezentat in dimineata zilei de 23 decembrie 1989, in jurul orei 9, la locul de munca. Printre acestia se afla si Florentin Vasiliu, inginer proiectant, 37 de ani. Impreuna cu alti colegi au urcat la etajul 8 al cladirii si au intrat intr-un birou cu vedere spre Palatul Telefoanelor. Intre timp, unul dintre angajati a insotit un militar in termen pe terasa cladirii pentru a verifica daca nu exista persoane care executa foc din acel loc. Sesizand prezenta a doua persoane pe terasa Institutului „Romproiect”, militarii din dispozitivele de lupta de la etajele superioare ale Palatului Telefoanelor au deschis foc de arma automata. Procurorii militari au mentionat in dosarul deschis in cauza ca „focul a fost deschis in directia biroului in care se aflau Florentin Vasiliu si colegii sai”.
Martorii au declarat ca Florentin Vasiliu, in dorinta de a incerca oprirea focului, s-a apropiat de fereastra pentru a o deschide. Gestul i-a fost fatal, fiind imediat rapus de o rafala de gloante. Ceilalti colegi au scapat, ca prin minune, nevatamati. Transportat la Spitalul Coltea, in jurul orei 10 figura deja in evidenta morgii.
Inainte de a ajunge la serviciu, in ziua de 23 decembrie '89, Florentin Vasiliu plecase de acasa inca de la ora 5, spre Televiziune, pentru a fi alaturi de alti demonstranti. La ora 8 si-a sunat pentru ultima oara familia, anuntand ca are intentia de a se intoarce acasa. In amintirea sa, colegii din in-stitut au montat o placa comemorativa la intrarea cladirii fostului Institut „Romproiect”, astazi sediul Directiei Generale a Vamilor.