La Galeria Senso este deschisa expozitia de pictura a artistului timisorean Romul Nutiu. Recomandat cu foarte multa caldura de criticul de arta Alexandra Titu, artistul ne castiga atentia prin lucrarile sale care nu au nimic conventional, care evita figurativul si, in acelasi timp, nefacand din nonfigurativ un camp al jocului gratuit, propun o fericita explorare cromatica.
Sectiuni prin materie, prin pamant, prin vegetal… Romul Nutiu, se poate spune, nu picteaza suprafete. De fapt, nici nu-l intereseaza suprafata, vizibilul, ceea ce mai mult sau mai putin este maculat de privirile noastre ignorante. Avand in spate o cariera bogata, trecut de 70 de ani, dar uimindu-ne prin robustetea sa, el lucreaza intr-un mod proaspat, imprevizibil, tocmai ca arta sa nu decada intr-un manierism abstractionist. Nu intamplator si-a intitulat majoritatea lucrarilor „Sectiuni”. Intram astfel intr-un univers fascinant, un univers al radacinilor, al celor mai bizare intrepatrunderi, o lume a marii germinari la care privirea obisnuita a omului nu are acces.
Romul Nutiu expune 55 de lucrari (parter si etaj), una mai interesanta decat alta, lucrari puternice, care, avand in vedere ambianta jenant comerciala in care traim, pot intr-un mod paradoxal sa decoreze orice birou. Nu stiu in ce masura o asemenea apreciere il onoreaza pe artist. Totusi, daca intalnim un tablou de-al sau atat in camera de lucru a unui mare carturar, cat si in cea a unui afacerist veros, nu trebuie in fond sa fim deranjati. Fiecare intelege din extraordinara impletire a liniilor si culorilor exact cat ii ingaduie mintea. Romul Nutiu are generozitatea de-a fi impreuna cu toata lumea, fiindca arta sa nu e neaparat ermetica si nici nu se vulgarizeaza. Oriunde le-ar arunca soarta, lucrarile sale raman ele insele. Spun aceasta deoarece orice opera de arta nu moare intr-o singura galerie, cu atat mai putin in atelierul artistului si are un destin, ajunge in medii imprevizibile, privita, admirata sau detestata de persoane foarte diferite una de cealalta.
In acest caz, ceea ce face Romul Nutiu este o reala provocare. In fata muncii sale se aliniaza atat adevaratii privitori, cat si snobii. Primii inteleg cu ce au de-a face, cei din a doua categorie, desi nu inteleg nimic, nu au curajul sa spuna exact ce gandesc si atunci mimeaza intelegerea, ca si incantarea.
Printr-o asemenea expozitie ni se intinde asadar o capcana. Artistul ne face sa calatorim impreuna cu el pe traseele labirintice ale viziunilor, dar in egala masura ne arunca in ochi o explozie de culori si de linii ca sa ne zapaceasca, dar, dintr-un conformism al zilei, sa ne si supunem lor. Astfel, frumosul isi selecteaza spectatorii, care, cu putin efort si sinceritate, privind lucrarile, pot chiar face ordine in ei insisi.