Categoric pilonii hardcore-ului autohton si ai muzicii de respingere a marasmului sociopolitic in care se zbate Romania de 15 ani sunt membrii formatiei timisorene Implant Pentru Refuz. De un profesionism muzical exemplar si de o sinceritate totala, in concerte si in afara scenei, cei cinci baieti – Octavian „Vita” Horvath (vocal), Ovidiu „Bulbuc” Takacs (vocal), Valentin „Freaky” Popescu (chitara), Gabriel „Pupilu” Papay (bas) si Adrian „Tzava” Iacob (baterie) – au impus prin cele patru albume editate pana acum – „Implant pentru refuz”, „Permis portsinucidere”, „Culori” si „Oameni fara fetze” (al cincilea e pe drum, inregistrarile fiind incheiate) si prin numeroasele concerte, un sunet puternic si original, devenind o formatie-fanion al protestului autohton, modele pentru multi tineri nemultumiti de lipsa totala de sanse din Romania; aceasta fara referinte politice directe, lucru care-i diferentiaza net de la fel de apreciatii Luna Amara. Chiar daca soundul trupei este prea dur pentru unele urechi, ar fi bine ca el sa sparga timpanele politicienilor, pentru ca acestia sa se trezeasca la realitate pana nu este prea tarziu. Implant Pentru Refuz este, alaturi de Luna Amara, Altar si Timpuri Noi, una dintre formatiile romanesti selectate pentru a canta in megafestivalul „Rock Your Mind”, prima manifestare profesionista de rock alternativ si nu-metal din Romania, care va avea loc pe 25 noiembrie la Sala Polivalenta.
Fiind infiintata inca din 1995, trupa Implant Pentru Refuz implineste in acest an zece ani de activitate. Provocati la un exercitiu de imaginatie: aniversarea a 25 de ani de IPR, membrii trupei raspund: „Peste 15 ani… cu siguranta vom sarbatori cu fiii nostri, poate ii vom lasa sa cante in locul nostru, cine stie? Speram sa mai existe oameni si aer curat atunci. Probabil vom pleca in turneu in sistemul solar, mai ales pe satelitii lui Jupiter, unde, dupa cum bine stiti, s-au retras cei din gruparea Rezistentza Continua. Piesa de capatai: Eutro (despre poluare si distrugerea naturii – n.n.)”. Alt exercitiu de imaginatie: „Acum zece ani nu se fondase trupa IPR. Incotro ati fi luat-o fiecare dintre voi?”. „Bineinteles ca acum eram departe (ori in strainatate, ori… directori), dar sigur in toamna asta am fi simtit toti ca ceva ne lipseste, probabil zece ani de Implant”. Cei 10 ani de IPR inseamna pentru fiecare din membrii trupei multa munca, dezamagiri… Dar mai ales impliniri, fara de care n-ar raspunde azi la aceste intrebari. „Portretul robot” psihologic al ascultatorului de IPR arata astfel: „scarbit de mizerie morala, iubitor de rock, un razboinic adevarat… in orice razboi ar purta”. La festivalul RYM „este poate pentru prima oara cand suntem tratati de catre organizatorii romani de la egal la egal ca si trupele straine. Si asta din toate punctele de vedere: onorariu, transport, cazare, masa, recital, conditii tehnice. Ne simtim, sa spunem asa, in sfarsit, artisti!”. Cel mai improbabil lucru pe care l-ar putea face trupa in perioada imediat urmatoare ar fi „sa nu mai cantam”.
