Cunoscutul sociolog Traian Vedinas, cadru didactic la Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, semneaza o carte intitulata „Dominatia televiziunii”, aparuta recent pe piata. Lucrarea este bazata pe unele cercetari sociologice facute in anii anteriori.
Este un volum care, de fapt, prin concluziile franc formulate de autor, pune la zid, justificat si fara drept de apel, posturile de televiziune din Romania prin incultura pe care o propaga si manipularea pe care o practica, in functie de conjunctura social-politica dintr-un anumit moment. In doua capitole mari – „Dictatura imaginii” si „Democratia imaginii” – Traian Vedinas ataca frontal cele mai acute probleme pe care le ridica programele de televiziune.
In subcapitolul „Glorie eterna contra limbii romane”, autorul scrie: „Telemedia exclude scrisul, cu exceptia titrarii filmelor artistice, telenovelelor si documentarelor. Discursul cizelat, atent la regulile gramaticale si logice ale limbii, dispare, triumfa oralitatea, vorbaria, uneori zicerile despre nimic si nimicuri. In televiziuni e vremea aflatului in treaba, a demagogiei si a ironiei fara perdea, practicate de unii lideri politici sau reprezentanti modesti ai clasei politice, care in scoala generala au lipsit de la orele de gramatica. Limba literara in care a scris Eminescu e pur si simplu spulberata, se impun graiuri locale-ardelenesti, moldovenesti, oltenesti, banatene, vorbiri de mahala, conversatii de pe la ospete si cumetrii, strigate de pe stadioane, injurii, vulgaritati. Un tavalug urias, asemenea unui balaur cu mai multe capete, striveste scrisul, dictia, incat limba – comoara inrourata a cugetului filosofic, a poemelor si romanelor, chiar daca nu sunt capodopere – e asfixiata de deversari, decimata de dictatura imaginii, ce profita de democratia imaginii.(…) De fapt, oralitatea si vorbaria din telemedia este un atac frontal adus culturi scrise, prin promovarea unei oralitati barbare, in care zicerea rapida si incoerenta e mai eficienta si mai dinamica decat rostirea gandita si scrisa”.
Desigur, autorul da numeroase exemple care fac deliciul – si invatamintele – cartii , precum interesante sunt opiniile respondetilor la un sondaj privind calitatile unor vedete ale televiziunii: Teo Trandafir, Andreea Marin, Andreea Esca sau a unor vedete masculine precum Mircea Radu, Robert Turcescu sau Marius Tuca.
Iar din concluzii se mai impune sa retinem: „Mogulii, producatorii, realizatorii si vedetele din televiziunile autointitulate nationale cred ca pot face ce vor cu noi, romanii telespectatori. Cartea de fata dezvaluie recunoasteri, atitudini critice, ironii ale bunului simt popular, care, desi sedus de imagine, isi dezvaluie propriul imaginar in care citim o mentalitate ce respinge manipularea, vulgaritatea si prostul gust”.
