Potrivit celor afirmate de Monica Macovei, aceasta a fost reactia inaltilor oficiali UE avuta la aflarea vestii ca Parlamentul Romaniei a facut din Agentia Nationala pentru Integritate o creatura stirba si total inofensiva.
Se impune intrebarea de ce sa fi pornit Bruxelles-ul de aceasta data de la prezumtia ca partidele s-ar comporta altfel decat in trecut? Pana una-alta, au luptat constant si precum leii pentru ca meseria de politician sa ramana una dintre cele mai banoase. Q.E.D.: Hraparetii politicieni au stiut sa-si apere interesele cu mai multa temeinicie si abilitate decat s-a dovedit UE capabila a-si promova valorile. Pe parcursul strabaterii plaiurilor mioritice, UE s-a bazat pe o serie de ghizi care s-au dovedit tradatori si pungasi, stergand-o „englezeste” cu bagajul nefericitului turist.
Mai intai UDMR – formatiune mentinuta la putere in urma insistentelor UE pentru a garanta, chipurile, orientarea occidentala a Romaniei, dar al carei constant si deplorabil comportament balcanic a constituit, de aceasta data, principalul factor mutilator al ANI. Totusi, bocetele nu-si au rostul: in scopul intretinerii standardelor cat mai scazute in viata publica, UDMR a pactizat in mod inaltator cu PRM, astfel incat Bruxelles-ul se poate consola de pe acum a fi contribuit major la promovarea reconcilierii etnice.
Decisive au fost, fireste, voturile PSD – partid cooptat intr-un trecut recent, recte inainte de 2004, de Gunter Verheugen drept viitor partener UE. Succesorul social-democratului german, Olli Rehn, a incercat sa-si croiasca alt drum, cautand creionarea unui parteneriat cu Tariceanu. In pofida celor sustinute recent de seful diplomatiei romane, Mihai Razvan Ungureanu, Rehn s-a pronuntat, inca din 2005, relativ deschis si in doua randuri impotriva variantei alegerilor anticipate. Teama UE de cele cateva luni de disfunctionalitati survenite in calendarul aderarii la UE din cauza iminentei campanii electorale a adus tarii, in cele din urma, greaua povara a unui Parlament antireformist. Unii deputati PNL nu s-au dovedit cu nimic mai presus, sabotand punctele-cheie ale reformarii justitiei prin abtineri de la vot. Iar daca Franco Frattini indrazneste sa se planga, Crin Antonescu il pune la punct din scurt, subliniind suveranitatea Parlamentului national, care nu agreeaza perspectiva de a-si vedea mana fortata in vreun fel.
Monica Macovei va trebui sa spuna tare si raspicat daca domnia sa mai considera posibile si implementabile ca atare masuri reformiste de genul ANI si toate celelalte vizand justitia – inclusiv dupa momentul in care Comisia isi va pierde dreptul de supervizare a Romaniei. Pentru ca, daca raspunsul va fi unul negativ, te poti intreba de pe acum care va fi fost rostul administrarii constante, timp de sapte ani, a unor doctorii atat de amare pacientului roman?
