Gorbaciov sau Gorby, cum era alintat in Occident in perioada sa de glorie politica, a inceput sa fie cunoscut, chiar si in URSS, abia dupa ce plenara extraordinara a Comitetului Central al Partidului Comunist sovietic il alege in functia de secretar general. Se stie, statutul oricarui partid al comunistilor din „lagarul rosu” (in URSS si in tarile satelite, unde ei erau la putere) prevedea rolul conducator al partidului (unic) in stat. Asadar, seful partidului conducea totul, indiferent daca ramanea doar secretar general sau isi atribuia, dupa caz, functiile de presedinte al parlamentului (indiferent ca se numea Soviet Suprem, Mare Adunare Nationala, Seim, Skupstina etc., etc) sau de prim-ministru. El era, de fapt, seful suprem – al partidului si, deci, si al statului.
Asadar, Gorbaciov a fost instalat la carma URSS. Era 11 martie 1985. Desi aflat la jumatatea deceniului al saselea de viata, el frapa, prin comparatie cu predecesorii sai imediati Brejnev, Andropov sau Cernenko, prin… tinerete. Inedit a fost si sfarsitul sau pe scena politica sovietica: a fost primul sef suprem din intreaga istorie – de aproape trei sferturi de veac – a statului sovietic care si-a parasit in mod voluntar functia, dandu-si demisia.
Faceti cunostinta… Mihail Sergheevici Gorbaciov s-a nascut la 2 martie 1931, in satul Privolnii, raionul Krasnaia Gvardia, tinutul Stavropol, intr-o familie de tarani.
Cariera sa profesionala si politica s-a desfasurat fara nici un fel de obstacole. In 1955, absolva Facultatea de stiinte juridice a Universitatii „M.V Lomonosov” din Moscova, iar in anul 1967 – Institutul agronomic din Stavropol, cu specialitatea agronom-economist.
Anul 1952 il gaseste in PCUS; din 1971 devine membru al CC al PCUS, iar din 1979 – membru supleant al Biroului Politic al CC al PCUS. De la 11 martie 1985, este secretar general al CC al PCUS. Din aceasta calitate el a introdus „perestroika” (restructurare, un fel de reformare) societatii si „glasnosti”-ul (transparenta) in mass-media. Primii doi ani ai perestroikai au insemnat o revolutie de sus in jos, facuta, insa, cu oameni vechi. Singura miscare de cadre mai importanta a fost pensionarea spectaculoasa a lui A.A. Gromiko, la 1 octombrie 1988, un „dinozaur” mostenit inca din perioada stalinista. Demersul lui Gorbaciov a fost, insa, pentru a-i lua locul si de a deveni el insusi sef al statului, ca presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS.
A fost ales, apoi, deputat in Sovietul Suprem al URSS si deputat in Sovietul Suprem al RSFSR. La 1 octombrie 1988, Sovietul Suprem, convocat in sesiune, il alege in functia de presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. La 25 mai 1989, in cadrul lucrarilor primului Congres al Deputatilor Poporului din URSS, este ales presedinte al Sovietului Suprem al URSS, iar la 15 martie 1990 Congresul Extraordinar al Deputatilor Poporului il alege in functia de presedinte al URSS, pentru o perioada de 5 ani.
La 25 decembrie 1991, ora 21, intr-o interventie televizata, isi anunta demisia. Era dupa ce, la 8 decembrie 1991, Rusia, Ucraina si Belarus semnasera, la Brest, acordul de constituire a Comunitatii Statelor Independente (CSI). Iar, anterior, alte republici unionale – Georgia, Armenia, Moldova, balticii – isi exprimasera intentia de a nu organiza referendumuri pentru noul tratat unional, care prevedea aparitia Uniunii Statelor Suverane, un alt URSS!
