Pe langa masurile luate in vederea respectarii parteneriatului cu SUA si pe langa cele de apropiere de Uniunea Europeana, Ministerul Afacerilor Externe nu a stat de o parte de cele care au in obiectiv rezolvarea spinoasei crize transnistrene, mai ales ca pericolul federalizarii Republicii Moldova nu a fost total inlaturat si depasit.
Un loc important printre preocuparile Ministerului Afacerilor Externe l-au detinut apoi interventiile care, alaturi de cele internationale, au dus, in mai 2005, la oprirea lucrarilor de sapare a canalului Bistroe.
De asemenea, domnul ministru Mihai – Razvan Ungureanu, ne aduce o veste buna noua, romanilor, atunci cand intr-un interviu aminteste de decizia Comitetului UNESCO adoptata la Durban in iulie 2005, care cere autoritatilor ucrainene sa nu mai „puna in pericol valorile si integritatea unor bunuri situate pe teritoriul altui stat parte”.
In acelasi timp sunt de apreciat bunele intentii ale sefului diplomatiei romanesti de a intreprinde in continuare „demersuri sustinute pentru a mentine cazul Bistroe in atentia forurilor internationale”.
Un pas semnificativ, care merita tot sprijinul, il fac diplomatii nostri prin depunerea, de curand, la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, a unui memoriu documentat care se refera la delimitarea platoului continental al Marii Negre. Aceasta delimitare a devenit cu atat mai necesara cu cat multe discutii contradictorii le-a ridicat si Insula Serpilor, despre care ucrainenii merg pana la a sustine ca acest mic teritoriu stancos si fara apa potabila, este „sediul unei vieti sociale si economice”.
Este de sperat ca Ministerul Afacerilor Externe sa se puna in continuare in slujba intereselor tarii noastre si sa incerce sa repare si alte sacrificii teritoriale dureroase pe care le-am facut in graba, de exemplu prin tratatul cu Ucraina incheiat in 1997, cand s-a mers pana la a se da, intr-un fel, legitimitate pactului Ribbentrop – Molotov, condamnat astazi de toata lumea.
