In toiul controverselor privind o eventuala retragere din functie a premierului britanic, Tony Blair, o scrisoare veche de 24 de ani (datata 28 iulie 1982) a aparut ca sa tulbure si mai mult apele. Scrisoarea de 22 de pagini, adresata liderului de atunci al Partidului Laburist, Michael Foot, arata viziunea politica a tanarului Blair, care avea 29 de ani.
„Am facut efortul de a-l citi pe Marx. L-am gasit edificator sub atat de multe aspecte; in special perceptia mea asupra relatiei dintre oameni si societatea in care traiesc a fost schimbata ireversibil”, scria Blair, adaugand insa ca „in final (marxismul) este sufocant, pentru ca incearca sa imbrace in filosofia sa toate aspectele existentei. Ceea ce reprezinta, desigur, atractia sa pentru multi”. El mai remarca si ca „marxismul ar fi perfect ca slujitor politic, dar groaznic ca stapan politic”. Tanarul avocat il sfatuieste pe liderul de partid sa arate „ferm ca partidul are nevoie de politici radicale, socialiste”, dar critica si extrema stanga a partidului pentru „aroganta” si „suficienta” si pentru „falia absurda dintre subiectul si limbajul multimii de brosuri pe care le scriu si oamenii pentru care se presupune ca se scriu aceste brosuri”.
In scrisoarea din 1982 Blair critica si „nebunia economica” a lui Margaret Thatcher, acuzata ca incearca sa copieze Statele Unite, si pe conservatori in general, despre care spune ca au „cazut prada celor mai rele sentimente mic-burgheze”. Robert Taylor, istoricul care a descoperit scrisoarea, in arhiva personala a lui Michael Foot, deplange pierderea „straniului spirit adolescentin” al tanarului Blair. De altfel, regretul ca acesta a „intinat nobilele idealuri” razbate dintr-o buna parte a presei britanice, care pare sa uite ca tocmai aceasta desprindere de socialismul radical si elaborarea doctrinei Noului Laburism au permis inlaturarea conservatorilor din Downing Street, unde se instalasera confortabil.
Alti analisti vad insa in scrisoare o ilustrare a spiritului vizionar al lui Blair, care a prefigurat inca de atunci noua orientare a partidului. Nu lipsesc nici acuzatiile de oportunism, „The Times” punand fata in fata pasaje din scrisoare si declaratii recente ale premierului.
Pe de alta parte insa, se stie cine nu isi schimba parerile!
Si, din pacate pentru laburisti, ei au probleme mai grave decat dezbaterea scrisorii de acum 24 de ani: scaderea de popularitate, din cauza careia cel mai recent sondaj de opinie i-a plasat cu zece procente in urma conservatorilor, ca intentii de vot.