Condamnarea dictaturii comuniste este unul din putinele rezultate pozitive ale luptei dintre Basescu si Tariceanu. Pana in 2005, nici Basescu, nici Tariceanu nu manifestasera vreo preocupare speciala privind denuntarea dictaturii.
Neputinta lui Emil
Desi ajuns presedinte promitand reforma morala, Emil Constantinescu a „condamnat comunismul” discret, printr-un emisar care a citit la Memorialul de la Sighet un mesaj al presedintiei. Lumea a uitat de-atunci „condamnarea” lui Constantinescu, daca a aflat vreodata de ea.
„Eu am trimis un Apel in care mi-am cerut iertare in numele poporului roman pentru crimele comise de comunisti si am aratat ca a fost un regim criminal. Nu a urmat insa ceea ce se astepta, pentru ca cei care aveau datoria, in diferite organe ale statului atunci, nu si-au facut-o”, avea sa explice, in 2006, Constantinescu esecul condamnarii comunismului din timpul administratiei sale.
Basescu si Tariceanu au venit la putere promitand lupta anticoruptie si ferindu-se de sloganuri anticomuniste. Frustrarile s-au amplificat insa in societatea civila. In 2005, Constantin Ticu Dumitrescu i-a cerut presedintelui o declaratie de „recunoastere, asumare si condamnare a genocidului comunist”.
Basescu cere comisie
Subiectul a revenit intr-un interviu din iunie 2005 din „Romania libera”. Multi au interpretat atunci raspunsul lui Basescu drept o ezitare a presedintelui de a condamna comunismul. Basescu a spus ca, dupa precedentul condamnarii Holocaustului, ii ceruse lui Ticu Dumitrescu „un studiu si documente”: „Imi trebuie acea expertiza, dincolo de ceea ce stim toti, de la parinti, de la unchi, de la oricine. Imi trebuie un document stiintific, care sa probeze atrocitatile pe care le-ar fi facut comunismul in perioada anilor '50, dar si dupa aceea.”
Trei saptamani mai tarziu, tema revenea intr-un interviu acordat revistei 22. Redactorul sef, Rodica Palade, spune ca l-a gasit pe Basescu „mai tensionat si mai distant” decat atunci cand era primar. Admite ca a gresit, lansand interviul cu o intrebare agresiva, care sugera asemanari cu Lucasenco. „S-a enervat si interviul a mers prost. Nu ma asteptam la o reactie atat de violenta. M-am dus la el cu cartile despre comunism scrise de Curtois si Tismaneanu ca si cum m-as fi dus cu probe”, isi aminteste Rodica Palade. „Daca pe mine nu ma credea, daca nu credea „Romania libera”, m-am gandit ca acele carti sunt niste probe. Mi-a spus ca le are in biblioteca.”
Basescu i-a raspuns in interviul din 22: „Ma puneti sa citesc, dupa care sa condamn. Renuntati. Mai bine mi-ati aduce un raport semnat de oameni recunoscuti si va asigur ca ati avea succes.” Intrebat de Rodica Palade daca studiul lui Tismaneanu despre stalinism nu-l poate determina sa mearga in Parlament sa condamne comunismul, Basescu a ramas pe pozitii: „Nu doamna. Eu pot sa o fac, dar o fac superficial si va fi contestata oricand. Cred ca la fel cum s-a facut pentru Holocaust, sub egida Presedintiei, se poate face o comisie care sa constate crimele comunismului. In baza acelei concluzii, presedintele Romaniei se poate duce in fata Parlamentului. (…) Nu vreau sa birocratizez un gest politic, dar el trebuie sustinut stiintific, sa reziste oricarei critici.”
Tariceanu face Institut
In decembrie, pe fondul tesiunilor cu Basescu, premierul Tariceanu s-a convertit peste noapte la anticomunism, simtind ca tema poate fi un punct vulnerabil al presedintelui. L-a numit pe Marius Oprea consilier pe probleme de securitate nationala, dupa ce acesta fusese anterior blocat de catre liderul PD Vasile Blaga la sefia Arhivelor Nationale. Tariceanu a infiintat si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, aflat sub coordonarea premierului si condus de consilierii acestuia, Marius Oprea si Stejarel Olaru.
Comisia Prezidentiala de Studiere a Dictaturii Comuniste a fost infiintata in aprilie 2006, ca un raspuns al presedintelui la criza de la CNSAS (in care PD si Basescu fusesera acuzati de blocarea accesului lui Ticu Dumitrescu la conducerea Colegiului), dar si la institutul infiintat si coordonat de Tariceanu. O noua etapa a competitiei dintre presedinte si premier a avut loc pe 5 decembrie, cand Institutul guvernului si-a prezentat primul raport anual in prezenta lui Tariceanu. Un eveniment interpretat ca o incercare de a o lua inaintea Raportului Comisiei Prezidentiale, facut public astazi.
