Cu cei peste 120.000 de locuitori ai sai, municipiul Drobeta-Turnu Severin este una dintre cele mai mari asezari din vecinatatea fluviului, de la izvoare si pana la varsarea in mare, care se alimenteaza cu apa din Dunare. Dupa multe, dar nereusite incercari ale autoritatilor locale, in sfarsit, o aspiratie de decenii a severinenilor Ð ca la robinetele lor sa curga apa de izvor Ð era pe cale sa se implineasca.
Investitia, evaluata la vremea proiectarii la 15 milioane dolari, din care s-au executat deja lucrari in valoare de peste 40 miliarde de lei, a fost de cativa ani abandonata. Motivele tin, intai de toate, de o disputa politica, ajunsa obsesiva pentru oamenii acestor locuri.
Inca putin pana-n Valea Barsei
Acolo unde Bahna se varsa lin in Dunare, apucam pe o sosea hodorogita, candva asfaltata, care urmareste cursul apei, ce se pravaleste din loc in loc spumegand pe paturile de piatra ori unduieste usor pe vadurile cu mult pietris rupt din coastele stancilor. Calea e ingusta, presarata cu praguri si rigole adancite de viiturile ce s-au abatut si pe aceste meleaguri, unde coama golasa a dealurilor iti lasa impresia ca aici s-au impartit singuratatea, tristetea si saracia. In stanga, muntele pare un camp de lupta de pe care stau gata sa porneasca asupra-ti mari bolovani… Dupa mai bine de o jumatate de ora, dai de un drum forestier serpuitor care te poarta anevoios spre culmea Muntilor Mehedinti; calci pe piatra de var, ce fura pana varf in apa ploilor, strecurand-o in adancuri – pe care putine ierburi o prefera. Ajuns sus, dupa ce ai depasit Topolova, intalnesti imensul hau in care a fost aruncat catunul Barza. Cobori greoi in fascinanta vale binecuvantata de Dumnezeu cu izvoare, ce bolborosesc la picior de panta intr-o simfonie niciodata terminata. Apa lor curata curge spre Cernea si de acolo spre fluviu, pierzandu-se in toate murdariile colectate pe Dunarea de Sus. Puterea ei alimenteaza de mult cu energie electrica vechea fabricuta de masini si unelte agricole, Topletul si Barza. Mai aproape de noi, si pastravaria amplasata in vale. Prea putin insa pentru imensa cantitate ce curge si tot curge fara nicio folosire. La vreo 35 de kilometri, locuitorii Severinului beau apa spurcata a Dunarii…
Apa, sambure de conflict
Cine si-ar fi inchipuit vreodata ca apa din Valea Barzei va fi samburele unui conflict intre caraseni si mehedinteni? De fapt, o falsa galceava pornita si intretinuta atunci nu de catre oamenii simpli, ci de catre niste pretiosi politicieni ce alergau ca nalucile dupa capital electoral. Conflictul a inceput mocnit odata cu aprobarea proiectului de alimentare cu apa a municipiului severinean prin captarea izvoarelor din Valea Barzei. Pe baza unor studii temeinice, s-a stabilit ca izvoarele locului asigura necesarul de apa potabila pentru orasul Turnu Severin. Lucrarile au inceput in 1996, fiind realizate in tot acest rastimp izolarea conductei cu diametrul de 1000 milimetri pe o lungime de 13 kilometri, din care 6,6 kilometri pe teritoriul judetului Caras Severin, captarea izvoarelor si regularizarea paraului Barza, terminarea rezervorului Ð unul din cele trei Ð de 10.000 metri cubi din vecinatatea municipiului. Pe parcursul derularii lucrarilor s-au incercat fel si fel de motive prin care materializarea proiectului sa fie blocata, culminand cu instigarea localnicilor, care strigau in cor: „Ce, vin oltenii sa ne fure apa…” Nici macar una dintre ultimele expertize de verificare a solutiilor tehnice date de catre proiectant privind amplasarea prizelor de captare a izvoarelor, asigurarea vehicularii in mod gravitational a debitului si regularizarea paraului Barza nu a linistit spiritele.
Alte solutii, alti bani
Dupa multe targuieli Ð chiar si cu unele litigii solutionate in favoarea investitiei de catre instantele de judecata din Caras-Severin Ð s-a trecut, intr-un tarziu, la executarea lucrarilor, fara insa sa le fi asigurat in totalitate si finantarea lor. Asa ca apa de la Barza s-a oprit la Golful Cernei, adica la marginea Orsovei, iar dinspre Turnu Severin conductele au fost intinse pe traseu pana la Gura Vaii. De aici si pana la Orsova, solutia propusa de catre proiectant nu mai era de actualitate, zona in cauza avand un relief foarte periculos. Ca atare, lucrarile au fost abandonate, iar o parte din materialele ramase pe teren au disparut fara urma.