Sub pretextul unei datorii de 28 de milioane de lei vechi, un om de afaceri german a pierdut o fabrica in care a investit peste 500.000 de euro in urma cu 10 ani si care in timp si-a dublat valorea. Desi datoria a fost platita, acest lucru nu a impiedicat executarea silita si scoaterea la licitatie a activelor societatii. Ba mai mult, investitia a fost vanduta fara ca proprietarul sa mai recupereze ceva din banii investiti.
Pentru a fi inlaturat definitiv din afacere, patronului german i-a fost inscenat un santaj de catre fostii sai amici, dupa care, coincidenta sau nu, fabrica a incaput chiar pe mana unora dintre acestia. Omul de afaceri din Germania acuza implicarea in „afacere” si a unui ofiter de politie din Timisoara. Adevarata miza nu este, insa, fabrica in sine, ci izvorul de apa minerala descoperit si concesionat de investitorul german.
Ioan Herman (53 ani), nascut in Romania, in localitatea timiseana Periam, s-a stabilit in 1978 in Germania, iar la putin timp dupa Revolutie a revenit in tara, unde si-a investit toate economiile intr-o fabrica de apa minerala. In perioada in care a prospectat piata, patronul a aflat despre existenta, la Sacosu Mare, a unui izvor de apa minerala neexploatat, din care se adapau vitele CAP-ului din localitate.
Cand unitatea si-a scos activele la vanzare, investitorul german s-a inscris la licitatie si a castigat. Asa a intrat in posesia unei suprafete de peste 2.500 de metri patrati, unde s-a apucat sa ridice din temelii o fabrica moderna de apa minerala, numita „Aquamin”. Unitatea de productie a fost apoi utilata cu doua linii de imbuteliere si cu agregate moderne, aduse toate din strainatate, aceasta devenind prima fabrica privata de apa minerala din Romania.
„Totul a mers bine pana in anul 2000, cand propriii mei prieteni au copt un plan sa-mi fure afacerea”, sustine Ioan Herman. „Mai intai, mi-a fost inscenat un santaj, in urma caruia am stat inchis trei luni. Apoi, a urmat lovitura de gratie. Sub pretextul unei datorii de 28 de milioane de lei la „Bankcoop”, fabrica mi-a fost scoasa la licitatie”, a mai spus patronul. El a adaugat ca cea mai buna dovada ca a fost „lucrat” chiar de prietenii sai este faptul ca unul din noii proprietari ai „Aquamin” a devenit Gabriel Timis, pe care Herman l-a cunoscut in Germania si pe care l-a ajutat ca pe propriul sau copil.
„Cand m-am dus la Sacosu Mare fostii mei prieteni nu m-au lasat sa merg la fabrica si sa-mi iau de acolo macar lucrurile personale. Am plecat si am inceput demersurile legale, pentru a-mi recupera investitia”, a mai afirmat Herman.
Cetateanul german a adaugat ca in spatele povestii ar sta un important ofiter de politie. Este vorba despre comisarul Nonus Ungureanu, seful Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul IPJ Timis, pe care Herman sustine ca l-a cunoscut prin intermediul lui Gabriel Timis.
Politistul a negat, insa, orice implicare in afacere. „Nu sunt amestecat cu nimic in povestea asta. Herman are probleme cu Justitia pe care trebuie sa si le rezolve. Ce afaceri a avut el si cu cine – e problema lui”, a declarat comisarul Nonus Ungureanu.
Datorii nu mai exista,
dar procesul continua
Dupa ce si-a pierdut fabrica Ioan Herman s-a adresat Justitiei si a castigat deja la doua instante. Prin sentinta civila nr. 1.019 din 27 martie 2006, Judecatoria Lugoj a admis in parte contestatia la executare formulata de SC „Herman Aquamin Impex” SRL impotriva „Bankcoop” (in faliment) prin lichidatorii SC „Reconversie si Valorificare Active” SA si „Pricewaterhousecoopers Management Consultants” SRL, respectiv Vasile Cornea.
Magistratii au anulat toate actele de executare silita efectuate de „Bankcoop” prin lichidatori, au fost repuse partile in situatia anterioara executarii si a fost respinsa cererea pentru suspendarea executarii silite ca ramasa fara obiect. S-a mai retinut ca „pentru plata creditului acordat in 1998, reclamanta SC „Herman Aquamin Impex” SRL Lugoj a emis si predat creditoarei parate „Bankcoop” biletul la ordin nr. 1 din 27.02.1998, care a stat la baza executarii silite contestate”, iar „debitul a fost stins prin plata la data de 6 decembrie 2002”.
Cu toate acestea, la 29 mai 2003 s-a trecut l-a vanzarea activelor „Aquamin” la licitatie si nici pana in prezent Herman nu si-a recuperat investitia. De altfel, sunt sanse minime ca el sa mai poata salva ceva, in conditiile in care o mare parte din utilajele straine ar fi fost aruncate la fier vechi de catre noii patroni.
„E o escrocherie de zile mari! Practic, s-a vandut o fabrica pentru o datorie inexistenta de 28.000.000 lei. Ei (cumparatorii Ð n.r.) au platit lichdatorului de la „Bankcoop” 10.000 de dolari, suma care nu acopera nici macar 50 la suta din geamurile termopan ale investitiei”, a mai afirmat Herman.
