De la greci, si mai apoi prin toate varstele picturii, nudul a fost foarte prezent ca subiect in arta. Femeia, subtire, diafana, la Botticelli sau usor grasuna la Rembrandt, Rubens sau chiar Manet si Renoir a devenit mit gratie unor lucrari precum „Primavara”, „Nasterea lui Venus”, „Cele trei gratii”, „Dejun pe iarba” s.a.m.d. Nici pictorii bacauani nu ocoleau in trecut aceasta tema, in Casa Memoriala Nicu Enea putand fi admirate frumoase nuduri ale sotiei artistului. Astazi, nudul femeii este tot mai rar intalnit in lucrarile de pictura, in schimb este tot mai prezent in reclame, in reviste pentru adulti, in filme, in tot ce inseamna imagine. Artistii plastici bacauani Cristina Ciobanu, Ilie Boca, Vasile Craita Mandra si Mihai Chiuaru ne-au dezvaluit misterul acestei absente, iar Ovidiu Marciuc – singurul pictor bacauan care si-a ales ca domeniu de studiu corpul uman – ne-a lasat sa tragem cu ochiul in atelierul artistului la o sedinta de pictura cu diferite modele.
In ultimele decenii, corpul femeii a facut tup de pe panza pictorului in studioul foto al revistelor de tot felul. Si in acest proces de teleportare a mai si pierdut cateva kilograme din jurul coapselor pe care forta gravitationala le-a fixat nu spre disperarea Evei sau a lui Adam de… sani. Frivolitatea acestui gest de expunere fara pudoare a trupului a facut din marea tema a istoriei artei – nudul – un subiect care, abordat in prezent in pictura poate atrage asupra autorului suspiciuni neonorante. „In trecut nu erau televizorul si altele, iar acum revolutia sexuala face o tranzitie catre altceva. De ce nu mai e la fel de des abordata aceasta tema? Pentru ca e tot mai abordata in fotografie/televiziune/etc. Probabil ca nudul, in acceptiunea artistica, e greu de asimilat pe ceea ce se cheama piata de arta, din cauza demitizarii corpului feminin in special. Publicul, din pacate, nu e un avizat in arta. In plus, femeia a devenit o marfa care se poate vinde si live, sunt trupuri si sani peste tot”, este de parere pictorul si scenograful Cristina Ciobanu. Ideea este intarita si de artistul Vasile Craita Mandra: „Societatea actuala a facut din mine un tip cu prejudecati. Daca te condamna ca pictezi nud, aici pot interveni motive de ordin freudian. Privind un nud pe care l-ai pictat, unii s-ar jura cu mana pe inima ca la mijloc e si o poveste de iubire”. Pictorul bacauan Ovidiu Marciuc admite ca exista in prezent „o prejudecata care dainuie inca in mintea oamenilor” cand este vorba de a cumpara un tablou care reprezinta un nud. „Am avut surpriza ca un barbat sa vina la atelier, sa cumpere un tablou si apoi sa-l aduca inapoi trimis de sotie, pe motiv ca ar trebui sa astepte sa mai creasca copiii si apoi sa achizitioneze o astfel de lucrare. Nu neaparat ca un astfel de subiect este considerat neserios, ci poate prea indraznet”. Mihai Chiuaru, presedintele Uniunii Artistilor Plastici – Filiala Bacau, spune ca in prezent tema nudului poate fi banala. „E si amploarea imaginii, acum”.
Ovidiu Marciuc crede ca motivul pentru care majoritatea modelelor vin in atelierul artistului, cand vin, un fapt tot mai rar intalnit, este nevoia de a se vedea prin ochii celuilalt. „Au bucuria de a fi subiect si de a vedea cum le oglindim”. Marciuc recunoaste ca unele modele l-au rugat sa le ascunda in tablou defectele.
