Ancheta pe care o incepem in aceasta pagina poate constitui un studiu de caz pentru intreaga economie romaneasca: s-a furat si s-a distrus cat pentru trei generatii si nimeni nu este
vinovat.
Familia Median, in urma unei munci asidue de buni gospodari, a intemeiat o ferma model, pentru acea vreme (1931), in comuna Pecineaga (Constanta), aducandu-i o faima ce depasea limitele judetului. In martie 1949, intreaga avutie a familiei a fost confiscata de catre regimul stalinist, avutie care, dupa 16 ani de la instaurarea asa-zisului regim democrat din 1989, nu este inca restituita.
Artizanul acelei reusite exceptionale a fost Gheorghe I. Median, mocan din Sacele (Brasov). Temeiurile averii oierului Median erau munca si intelepciunea.
Originea familiei Median si transhumanta descendenta
Familia Median se trage din mocanii saceleni care erau asezati compact pe aria actualului municipiu Sacele, in fostul sat Satulung si Cernatu. Aici, mocanii de origine ortodoxa au convietuit secole de-a randul cu ceangaii de religie romano-catolica, evanghelica si reformata. Pana in 1918, traditia religioasa si populara s-a pastrat cu sfintenie la oierii din Sacele, fiind recunoscuta pe ambii versanti ai Muntilor Carpati.
Mocanii saceleni provin din imigrarea de oieri sud-dunareni, macedoromani, de la 1392, consemnata de cronicarii Vasile si Radu Tempea de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (cf. Istoria Bisericilor Ortodoxe Romane din Sacele Brasov de Stefan Casapu, vol. I, editata in 2000). Argumente in favoarea originii macedoromane a mocanilor saceleni aduc si cercetatorii N. Densusianu, Ov. Densusianu, T. Papahagi si Elena Moroianu. Cel mai puternic argument pentru originea sud-dunareana a mocanilor saceleni o reprezinta faptul ca acestia practicau o transhumanta descendenta (asezarile stabile sunt la munte, de unde se coboara la ses pentru pasunat).
Respectand acest ritual secular, Gheorghe I. Median pleca cu turmele de oi pe care le detinea in Balta Brailei, unde, pe traseu, se oprea cateva zile in localitatea Bordei Verde de langa Braila, la varul sau primar Gala.
Conform autorilor mai sus citati, Dobrogea era zona preferata a mocanilor saceleni in transhumanta lor, creandu-se la Medgidia, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, centrul mocanilor saceleni. O parte din ei s-au stabilit in localitatile Harsova, Vares, Caramurat (azi M. Kogalniceanu), construind o biserica ortodoxa in anii 1881-1882 si o scoala primara. In Dobrogea, tot mocanii saceleni au infiintat Manastirea Cocos.
Agoniseala cu truda
Gheorghe I. Median s-a nascut in 1886, din parintii Ion si Ana Median (nascuta Crevelescu), in comuna Satulung. A avut doi frati, Ion si Neculai, si doua surori, Maria si Ana.
La varsta de 12 ani a plecat, cum se spunea pe atunci, la stapan, la Braila, ca baiat de pravalie, unde a stat circa 6 luni, dar nu i-a placut si a plecat la oi, la o ruda, Nicolae Fatu, tot din Satulung, care avea oile in Basarabia, judetul Cahul, comuna Baimaclia. In acest loc a lucrat ca cioban, trecand prin toate fazele meseriei, cu plata in oi si cele necesare, pana la varsta de 27 de ani, cand cu toata agoniseala a plecat in transhumanta in Crimeea, unde a vandut oile cu un pret bun. A facut acest periplu de doua sau trei ori, fapt care l-a ajutat sa-si sporeasca numarul oilor.
Traseul urmat cu oile din Tara Romaneasca pana in Crimeea a trecut prin zona in care s-a purtat celebrul razboi dintre 1853-1856 (inca multi ani, si pe vremea lui Median, pasunile verzi erau pline de osemintele celor cazuti in lupte).
Intemeierea familiei Median
In 1917 se casatoreste cu Susana Schiaua din Baimaclia, judetul Cahul, unde se stabileste pentru o scurta perioada, din cauza evenimentelor care au urmat, continuand sa se ocupe tot de oi. Parintii sotiei erau tot din Sacele: el din Satulung iar Schiaua Vlad Susana din Tarlungeni. In acea perioada a ajuns sa detina 2.500 de oi. Iubirea pentru oi si pentru pamant si-a facut cuib in inima lui Median.
In 1918, la finele razboiului, se stabileste in comuna Ianca, unde
s-a intovarasit la cresterea oilor cu Nicolae Aldea, care era tot din Satulung. In acea perioada familia si-a stabilit-o la Satulung.
Infiintarea fermei Median
In 1922, se deplaseaza in Dobrogea si cumpara 147 hectare de teren arabil in comuna Pecineaga, judetul Constanta. Pamantul a fost inregistrat astfel: 97 ha pe numele lui Median I. Gheorghe si 50 ha pe numele sotiei, Median Susana.
In aceasta perioada facea naveta de la Ianca la Pecineaga. In anul 1930 cumpara la licitatie, tot pe raza comunei Pecineaga, inca 186 ha de teren agricol si 5 ha in comuna Albesti. Acest pamant a fost inscris pe numele celor 5 copii pe care ii avea la acea data, respectiv cate 37 ha pentru fiecare copil: Ion, Gheorghe, Maria, Valeriu si Neculae.
Dezvoltarea fermei Median
In anul 1931 isi aduce parte din oi de la Ianca la Pecineaga, iar in 1932 isi muta intreaga gospodarie la Pecineaga, unde se stabileste definitiv si se ocupa mai departe de oi, cumpara vite de tractiune, incepe sa faca si agricultura, iar in 1938 cumpara tractor, masina de treierat si intreaga gama de utilaje agricole necesare.
Dupa stabilirea definitiva la ferma infiintata in raza comunei Pecineaga, a inceput construirea casei de locuit, de magazii pentru cereale, remiza pentru tractor, batoza si celelalte utilaje, porumbar, saivane pentru oi, in numar de 3, din care doua executate din piatra si acoperite cu tigla, o casarie cu doua incaperi. Sapa o fantana la adancimea de 60 m, cu un bazin de depozitare acoperit care avea capacitatea de 10.000 l. Apa se scotea cu calul care rotea un tambur in jurul axului pe care se prindeau doua butoaie, rotite in sens invers, iar apa se golea in bazin. Familia Gheorghe Median a avut 10 copii, din care au supravietuit noua pana in 1950: Ion, Gheorghe, Gheorghe, Maria, Neculae, Valeriu, Valeria, Traian, Vlad, Susana. Al doilea copil nascut, Gheorghe, murind la o varsta frageda de numai cateva luni, numele lui a fost dat urmatorului fiu nascut, al treilea, tot Gheorghe.
In Sacele au existat patru familii care au avut zece copii: Median, Clinciu, Mosloc si Bucurenci.
In 2005 mai sunt in viata trei copii, adica doi barbati si o femeie, iar urmasi 14 nepoti si 14 stranepoti.
Casa din Constanta – pentru scolarii familiei
Pentru asigurarea conditiilor optime de studiu scolar (colegiu si liceu), Gheorghe Median a cumparat o casa cu trei camere si 200 metri de teren in orasul Constanta, pe strada Mircea cel Batran nr. 124 (azi, nr. 128). Casa a fost inregistrata 50% pe numele lui si 50% pe numele fiicei sale, Median Susana. O data cu venirea comunistilor la putere a fost nationalizata.
Perioada razboiului
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, ferma Median a gazduit soldati din ambele armate beligerante, atat rusi, cat si germani, de care s-a ocupat sa fie bine tratati.
Soldatii rusi prizonieri de razboi au fost surprinsi de modul de organizare a fermei, cat si de faptul ca atat Gheorghe Median, cat si Susana, sotia acestuia, comunicau direct cu ei in limba rusa, ambii stapanind la perfectie rusa, deprinsa in perioada cat au stat la Baimaclia.
In anul 1942, Ion Median cade prizonier la rusi si ramane acolo pana in 1948. In 1944, Median Gh. Gheorghe cade grav ranit in batalia care s-a dat la Oarba de Mures. Dupa spitalizare si vindecarea partiala (a ramas toata viata cu schijele in plamani), a plecat pe front in Muntii Tatra din Cehoslovacia, unde l-a prins sfarsitul razboiului.
Dupa cedarea Cadrilaterului, gospodarii romani care s-au retras cu avutul si animalele lor in Dobrogea, trecand pe langa ferma Median, au fost ajutati de Gheorghe I. Median, in perioada lor dificila in care se aflau, cu alimente si furaje pentru animale.
Apogeul fermei Median
La sfarsitul anului 1944, ferma Median era la apogeul ei, avand urmatoarele:
– teren 333 ha la Pecineaga + 5 ha la Albesti, in proprietate, pe care il cultivau impreuna cu alte 470 ha, in arenda;
– constructii ale fermei Ð doua case de locuit, sase constructii anexe (depozite, magazii, casarie, remiza), trei saivane din piatra, sase tarcuri (3 din piatra, 3 din lemn), fantana acoperita cu mecanism de scos apa, fantana cu cumpana, rezervor apa, gard din piatra de cariera h = 2 m;
– utilaje agricole: tractor universal McCormick International tip 1938 (SUA); batoza Kleiton (Germania), 2 semanatoare, 4 carute, 10 hamuri, 2 pluguri animale, 1 plug tractor 3 brazde, polidisc, boroane, vanturatoare, tavalug, echipamente prelucrare miere de albine, lapte si preparare cas;
– unelte si accesorii, mobilier;
– plantatii: 0,5 ha salcam, 0,5 ha pomi fructiferi, 0,8 ha vie;
– alimente in hambar, animale;
– capital bancar corespunzator dimensiunii fermei.
Lista obiectelor preluate abuziv este impresionanta prin caracterul lor pur taranesc. Nimic din ceea ce ar putea aduce a viata de huzur – daca cojoacele, ghebele, saricele ar putea fi considerate un lux.
Prosperitatea fermei Median a facut ca pe langa copiii familiei sa traiasca aici si un numar mare de rude, pe diverse perioade de timp.
Fiul lui Median I. Gheorghe, Median Ghe. Gheorghe, a reusit pana in 1948 sa termine Academia Comerciala din Brasov, urmand a prelua partea financiar-contabila a fermei, iar alt fiu, Median Ghe. Ion, proaspat intors din prizonierat de la sovietici, a insistat pentru continuarea activitatii fermei contrar tendintei generale a statului roman de lichidare a proprietatii private.
Exproprierea
In aceste conditii, in martie 1949, in toiul unei nopti, in timp ce dormeau, 12 zdrahoni inarmati cu pusti-mitraliera, comunisti si securisti, au evacuat in numai 5 minute intreaga familie Median de la ferma. I-au tinut o zi la primarie, dupa care i-au deportat in zona Brasov.
Intregul avut detinut de Gheorghe Median a fost confiscat in acea noapte, bunuri mobile si imobile, intregul inventar. Tot in aceeasi noapte, oile care erau pe Balta Ialomitei au fost si ele confiscate de catre o alta echipa de matahale cu pusti-mitraliera. In aceeasi perioada s-a confiscat si casa din Constanta, cu toate bunurile care au existat in ea: mobilier, vesela, asternuturi, ustensile casnice, imbracaminte, incaltaminte si cele necesare traiului.
O data cu exproprierea terenului, confiscarea tuturor bunurilor, deportarea la Brasov, li s-a interzis tuturor membrilor familiei Median sa se mai intoarca la Pecineaga. Din aceasta cauza majoritatea membrilor familiei n-au mai revazut aceasta ferma, multi dintre ei decedand pe parcursul anilor.
Ca in mai toate cazurile, la data in care s-a confiscat averea familiei Median de catre statul roman, acesta nu a intocmit un proces-verbal de predare-primire amanuntit, iar adeverinta nr. 1869/7 dec. 1992 de la Arhivele Statului Constanta dovedeste cu prisosinta acest lucru. Nu se precizeaza situatia in care se aflau constructiile atunci (in perfecta stare de functionare) pentru a le compara cu ruinele care au ajuns in ziua de azi. Nici ce contineau hambarele. Oile toate trebuiau sa fete in circa doua saptamani si tunse in doua luni. Nici ce mobila si echipamente existau. Ce este mai grav: pana acum, statul roman, la 56 de ani de la marele jaf comis asupra familiei Median, nu si-a cerut scuze si nici despagubiri materiale si morale nu a acordat.
Chiar in situatia in care statul roman ar restitui intreaga lista cu bunurile materiale furate, tot nu i-ar despagubi complet pe urmasi: el nu poate restitui viata care a animat acea intreprindere economica, ar fi similar cu refacerea unui corp uman din componentele sale chimice, fara a i se reda viata. Din aceasta cauza, pe langa despagubirile de bunuri materiale, statul trebuie sa achite si costul punerii pe picioare a afacerii, pe care a omorat-o in 1949 pentru a da viata alteia noi, dupa modelul Sovhozurilor.
Supravietuirea
Dupa expropriere, Gheorghe Median, sotia si o parte din copii care erau minori au locuit in casa parintilor lor din Sacele.
Unul dintre fii, Median Ghe. Ion, a avut domiciliu obligatoriu in Sf. Gheorghe, iar altul, Median Ghe. Gheorghe, a fost repartizat la SMT Bogdana din Baragan, de unde a plecat la S.M.T. Bailesti, unde a lucrat opt ani. Aici s-a casatorit cu Ioana Mirea, careia i s-a refuzat admiterea in facultate pe motiv de origine sociala, dupa ce abia a terminat liceul. Median Traian si sotia, Maria, au fost exmatriculati din facultate pe motiv de obarsie sociala. O buna perioada, cunoscuti ai familiei, din zona Pecineaga, au transmis familiei ca numeroase persoane care umblau seara in preajma fermei Median erau retinute de militie si interogate, fiind suspectate a fi membri ai familiei Median. Acolo unde a ramas avutia, acolo ii era si inima mocanului Median.
In 1960 s-a solicitat statului roman sa acorde lui Median I. Gheorghe si Susanei pensie pentru munca prestata la ferma, ei fiind atunci in varsta si bolnavi. Comunistii, impertinenti, au raspuns ca au sapte copii si ca acestia le pot asigura existenta, asa ca nu au primit nici o pensie de la stat. Intretinerea lor s-a facut in continuare ca si pana atunci, de catre copii, contribuind fiecare cu cate 100 de lei.
Sfarsitul intemeietorilor fermei Median
La 6 martie 1975 inceteaza din viata Median Susana.
La 6.11.1977 moare, la Sacele, la 91 de ani, Median I. Gheorghe. Cu un of in suflet. Soarele nu poate fi lipit cu tina – acesta era cuvantul adevarat si aratator cu care a murit mocanul Gh. Median.
In episoadele urmatoare veti vedea, stimati cititori, ce s-a ales de faimoasa ferma a mocanului Median.
