Prima reclamă din industria publicitară a fost cea a unui săpun şi tot săpunul a fost motorul economiei în multe ţări europene precum Franţa, Italia, Anglia sau Germania. Încă din antichitate sunt mărturii care atestă cunoaşterea reţetelor de săpun (folosite ca inspiraţie chiar şi pentru cele de azi) precum şi a obiceiurilor legate de spălat
Obiceiul băii şi folosirii săpunului în Egiptul Antic
Reţeta şi fabricarea săpunului
În vechiul Babilon a fost găsit îngropat în pământ un cilindru ceramic inscripționat cu detalii despre fierberea grăsimii și a cenușii care conținea o substanță similară săpunului dar papirusul Ebers ( 1550 î.e.n.), scris în limba veche egipteana şi care conţinea reţete, combinaţii de uleiuri şi anumite săruri alcaline folosite pentru spălat și pentru tratarea unor boli ale pielii, este considerat primul document care defineşte pentru prima dată săpunul.
Cilindru – matriţă de săpun, realizare artişti Smaranda Isar şi Victor Costache
Denumirea de „săpun” provine de la Muntele Sapo din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua, acest amestec curăţând rufele mult mai bine decât numai cu apă.
De altfel romanii aveau cunoştinţe despre fabricarea săpunului, confirmate prin descoperirile de la Pompei, băi publice deosebit de complexe şi elaborate fiind construite în toate oraşele de pe întinderea Imperiului Roman. Prima menţionare documentară despre spălarea corpului cu săpun este datorată doctorului Galenus, în secolul al II-lea.
Baie în Roma Antică
Chimiştii arabi au fost însă primii care au produs săpunuri din uleiuri vegetale (ex. uleiul de măsline), uleiuri aromatice (ex. uleiul de cimbru) şi liane.
Declinul Imperiului Roman ( 467) a dus la dispariţia obiceiului de îmbăiere ceea ce a contribuit la apariţia marilor epidemii din Evul Mediu (când oamenii „fugeau de săpun”) şi mai ales a aşa-numitei „Morţi negre” din secolul al XIV-lea.
Manufacturile şi inconfundabilul săpun de Marsilia
Încă din secolul al IX-lea Marsilia era considerată capitala producerii săpunului, la egalitate cu Genova şi Savona. Săpunul se fabrica utilizând cenuşa de plante marine şi uleiul de măsline, materii prime tipice Mediteranei.
Manufactură de săpun
Prin adăugarea la reţetă a uleiului esenţial de lămâiţă a fost obţinut tipicul şi inconfundabilul parfum al săpunului de Marsilia.
Regina Elisabeta I a Angliei (1533-1603), unde consumul de săpun a fost mai mare decât în orice ţară din Europa, a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: „Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl!”
În anul 1633, regele Charles I a acordat un monopol de paisprezece ani Societatii producatorilor de sapun din Westminster
În anul 1688, Regele Ludovic al XIV-lea , care a decapitat trei producători de săpun pentru că au adus produse care i-au iritat pielea foarte sensibilă, a stabilit reguli în ce priveşte numele şi ingredientele folosite la fabricarea autenticului săpun de Marsilia.
În Franţa, Italia şi Spania predominau săpunurile pe bază de ulei de măsline folosite pentru igiena personală , considerate superioare celor fabricate din seu, în Anglia şi nordul Franţei, utilizate cu precădere pentru spălarea textilelor.
Săpunul Pears a devenit cea mai veche marcă comercială existentă din lume în urma promovării produsului în 1789 prin picturile lui John Everett Millas. Una dintre creaţiile acestuia, „Bubbles”, în care apare un copil facând baie, a fost completată cu numele săpunului, scris vizibil.
Cheia, una dintre cele mai vechi mărci de produse de îngrijire personală
În cartea „Istoria trudită a fabricilor uitate”, istoricul Tudose Tatu menţionează că la 3 martie 1886, Lipa Braunstein obţine de la Primărie dreptul de a-şi deschide fabrica pentru brandul Cheia , aceasta fiind una dintre cele mai vechi mărci de produse de îngrijire personala la nivel mondial.
Fabrica “Apollo” din Galaţi, unde a fost produs pentru prima dată săpunul Cheia iar între sortimente regăsindu-se şi varianta de “săpun românesc”, a supravieţuit până în 2009 când autorităţile locale au demolat-o şi au vândut utilajele la fier vechi(!). În perioada interbelică Cheia devinise un săpun universal, acoperind toate funcţiile, de la spălarea mâinilor, corpului şi părului, la bărbierire, spălarea rufelor sau a covoarelor. Glumele specifice acelor vremuri de tipul „Vrei să cucereşti Femeia? Foloseşti săpunul Cheia!?” devin sloganuri hazlii.
Este de remarcat că a fost editată şi Istoria Săpunului din România, un tratat realizat de dr. ing. I. Semp în 1936. ”Săpunul are o mare însemnatate socială deoarece mărirea consumului său aduce cu sine o crescândă stare de sănătate a massei”, spune Semp în acest tratat.
Povestea merge mai departe: Săpunul Centenar
“Pentru că săpunul are tradiţie în România de peste 100 de ani şi pentru că avem convingerea că artiştii pot să ducă la un alt nivel viaţa, marcăm Centenarul Marii Uniri, într-un mod inedit, prin Săpunul Centenar”, a spus Monica Popescu, Coordonator program- iCleanInfoMagazin „Cele 7 principii ale curăţeniei”, la târgul INDAGRA, cu ocazia lansării noului brand de săpun IMPAKT+.
O imensă bucată de săpun, de 100 cm lungime, 90 cm lăţime şi 20 cm grosime a fost pregătită special în noua fabrică de săpun HBP EKO şi adusă în standul firmei de la INDAGRA. Doi binecunoscuţi artişti plastici, sculptorii Andrei Marina şi Titi Ceară au realizat la faţa locului o operă de artă ce va intra în cartea recordurilor, după macheta porţii Catedralei de la Alba Iulia, unde a avut loc ceremonia cu ocazia Marii Uniri acum un secol.
