Strategia National Geographic a fost, din start, sa provoace un soc publicitar. Descoperirea unui document antic, chiar si important, nu este tocmai stirea zilei daca nu cumva este insotit de revelatii cutremuratoare care ar putea schimba istoria. Doua sunt ideile la care au facut apel expertii chemati sa depuna marturie in sprijinul „Evangheliei lui Iuda”. Prima evolueaza in jurul relativismului care domina gandirea vremurilor noastre. Pe scurt, texte precum acesta si ca altele care circulau in epoca ar da seama de mai multe variante ale crestinismului care circulau cu egala indreptatire in perioada timpurie. Faptul ca varianta care s-a impus a fost cea a evangheliilor canonice n-ar fi decat un accident al istoriei, datorat autoritatii unor preoti ca Irineu sau, mai tarziu, Atanasie, episcopul Alexandriei, care au ales care anume texte sunt ortodoxe si care eretice. In concluzie, am fi putut avea o cu totul alta istorie si un cu totul alt crestinism.
A doua idee este aceea a antisemitismului. Iuda, se stie, a devenit de-a lungul secolelor arhetipul evreului rapace in antisemitismul crestin. Or, reabilitarea lui prin acest text antic ar putea fi inceputul unei reconcilieri crestino-iudaice, o modalitate de a incerca vindecarea ranilor trecutului.
In realitate, ambele idei sunt profund gresite. Dogma crestina nu a evoluat istoric in felul descris: niciodata Evangheliile nu au fost puse pe taraba si date credinciosilor spre alegere. In al doilea rand, antisemitismul nu are cu adevarat nevoie de persoana lui Iuda pentru a se manifesta. Iuda n-a fost decat un instrument la indemana, speculat abil. Cei care l-au identificat pe Iuda cu arhetipul evreului au uitat intotdeauna „amanuntul” ca si Iisus era evreu.
