Asteptata revenire la cinema a lui Sam Mendes (autorul filmelor „American Beauty” si „Drumul spre pierzanie”) se face cu „Jarhead”, un film de o cu totul alta factura – unul de razboi. Mendes ecranizeaza romanul autobiografic de succes al lui Anthony Swofford, roman ce descrie peripetiile autorului, un tanar de 20 de ani, in razboiul din Golf din 1990.
Inca de la primul cadru demersul lui Mendes e evident: regizorul e un admirator al lui Stanley Kubrick iar primele minute din film sunt un omagiu fatis la „Full Metal Jacket”, filmul cu care in 1987 Kubrick denunta institutia razboiului. Ca si „Full Metal Jacket”, „Jarhead” este povestea unui tanar caruia razboiul ii serveste drept curs rapid de maturizare. Scenariul scris dupa romanul lui Swofford se foloseste de Vietnam ca de un capat de pod in tot ce a insemnat nu numai razboiul, ci si cultura populara care s-a inspirat din el. Vietnamul nu reprezinta numai realitatea celor morti ori traumatizati, ci si melodiile celor de la T-Rex si The Doors, filmele „Apocalipsul acum”, „Vanatorul de cerbi”, chiar si „Full Metal Jacket”. E ca si cum Mendes ar incerca sa se scuture de presiunea psihologica a gloriei inaintasilor, desi nu s-a spus totul despre razboi, dovada ca se mai duc razboaie. Sau poate tocmai pentru ca Vietnamul e inca prezent in mentalul colectiv, toate filmele de razboi ulterioare se raporteaza vrand-nevrand la el. Deci Mendes recurge la o abordare bifurcata. Pe de o parte face filmul raportandu-se la Vietnam, pe de alta la filmele despre Vietnam. De aici umorul anumitor replici, dar si constructia anumitor secvente pe care un cinefil le poate interpreta drept citate.
Cel mai frumos lucru in film este insa faptul ca, spre deosebire de „Full Metal Jacket” si de altele, recrutii petrec 5 luni in desert pentru a nu lupta propriu-zis decat patru zile. Restul timpului inseamna antrenamente, aplicatii, masturbare, deshidratare, hidratare, deshidratare, masturbare. Filmul e astfel filmul unei asteptari pe care nu toti o traverseaza in liniste. Unii o iau razna de-a binelea, altii se consuma imaginandu-se inselati de iubitele de-acasa. Presiunea psihologica e sporita de caldura si de angoasa asteptarii. Filmul are cateva momente-prag, cand si rabdarea spectatorului e pusa la incercare, dar e pe undeva normal din moment ce arabii nu apar decat in doua secvente. Soldatii, unii mai convinsi, altii mai sceptici in privinta justetii implicarii Statelor Unite, par sa functioneze intr-un teritoriu selenar, pustiu, ai carui unici locuitori sunt. Filmul are o frumusete care o depaseste pe cea din „Full Metal Jacket” pentru ca desertul, cu efectele luminii si aspectul lui faramicios, da o tenta ireala, albicioasa, prafuita oricarei incercari de a-i surprinde realitatea. Alteori, imaginile sunt desaturate ca golite de seva, dar cand sunt descoperite puturile de petrol incendiate realitatea capata trasaturile iadului. „Jarhead” e un film curat si frumos, in care eroii sunt bronzati, musculosi, dar si slobozi la gura, tematori, curajosi. Desi filmul nu denunta in mod literal razboiul, o face intrinsec. In continuare nu inteleg de ce numai puscasii marini sunt atat de grozavi si nici nu am fost facuta sa inteleg ce-i „mana” in razboi. Fiul scenaristului e combatant in Irakul de azi iar tatal lui spunea la un moment dat (citat de revista „Premiere”) ca, intors in permisie, acesta abia astepta sa plece inapoi, chiar daca acolo era iadul pe pamant.
„Jarhead” – 2005, 123 de minute. Regia Sam Mendes, scenariul William Broyles Jr, dupa cartea cu acelasi titlu a lui Anthony Swofford, cu: Jake Gyllenhaal, Peter Sarsgaard, Lucas Black, Jamie Foxx, Chris Cooper. Distribuit de Ro Image 2000.
