Pentru prima oara dupa aproape trei saptamani de violente, presedintele francez, Jacques Chirac, a iesit din umbra si s-a adresat solemn natiunii intr-un discurs de un sfert de ora, luni seara. Fapt rarisim, Chirac a renuntat pentru aceasta aparitie publica la lentilele de contact si s-a infatisat Frantei cu o pereche de ochelari pe nas, meniti probabil sa-i ofere un aer profesoral. Unele ziare l-au numit chiar paternalist.
Chirac a vorbit despre „criza de sens, de repere si de identitate” a suburbiilor franceze si despre „tulburarea profunda” a societatii franceze. Pe de o parte, el a apasat pe pedala fermitatii fata de manifestarile violente, iar pe de alta pe nevoia de integrare a „copiilor cartierelor dificile”, care sunt, cu totii Ð nu-i asa Ð „fiii si fiicele Republicii”.
In afara de exercitiul retoric, Chirac a propus putine masuri concrete in afara de crearea unui serviciu civil voluntar destinat rezolvarii crizei suburbiilor, care, pana in 2007, va numara 50.000 de tineri. Adevaratul raspuns al guvernului francez la criza suburbiilor a fost decizia de a prelungi starea de urgenta cu inca trei luni, o masura criticata de opozitia socialista si de organizatiile nonguvernamentale care se tem pentru libertatile democratice.
In Franta, criteriul de masurare a nivelului violentelor a devenit numarul de vehicule incendiate de-a lungul noptii. Atat politia, cat si presa contabilizeaza in fiecare dimineata masinile arse in speranta ca acesta va fi mai mic decat in noaptea precedenta. In cea de-a 19-a noapte consecutiva a revoltei suburbiilor, au fost incendiate „numai” 215 masini, in comparatie cu 284 cu o seara in urma, si au fost arestate „numai” 71 de persoane, fata de 115 in ajun. Aceasta scadere a determinat un responsabil al politiei sa declare ca Franta „revine la o situatie cvasi-normala”. Asa normalitate, fie ea si „cvasi”, sa fie la ei…
