Presupusele abuzuri savarsite de Guvernul Nastase in „Afacerea Vacaresti” continua. Concesionarea terenurilor unde a fost amenajat Lacul Vacaresti este acceptata si de Cabinetul Tariceanu. Proprietarii de drept, cei expropriati de Ceausescu, au castigat in instanta, dar Ministerul Mediului si Secretariatul General al Guvernului au facut recurs. In ciuda constatarilor Corpului de control al ministrului de Interne si in ciuda faptului ca dosarul a ajuns la PNA. O afacere a carei miza este valoarea uriasa a celor peste 180 de hectare de teren, plasat intr-o zona buna a Bucurestiului.
Corpul de control al ministrului Blaga a trimis dosarul la PNA
In urma numeroaselor articole aparute in presa, ministrul de Interne, Vasile Blaga, a cerut Corpului de control sa cerceteze cazul „Lacul Vacaresti”. S-a dovedit ca presa nu a exagerat cu nimic. Ba, mai mult, au fost depistate incalcari ale legii si in ceea ce priveste viza de intrare in Romania a investitorului australian de origine libaneza Tony Mikhael, caruia i-a fost concesionat Lacul Vacaresti pentru 8.700 de lei metrul patrat, in conditiile in care pe piata costa 250 de euro metrul patrat.
Tony Mikhael si-a infiintat in Romania firma „Royal Romanian Corporation” SRL, cu un capital de 50.000 de dolari. Firma a lucrat numai in pierdere. Pentru a primi viza de intrare in Romania pe o perioada mai indelungata, orice om de afaceri strain trebuie sa aiba in Romania o firma cu 70.000 de euro capital, sapte angajati si un profit de minim 500 de euro pe an. Nici una dintre aceste conditii nu a fost indeplinita de omul de afaceri australian. Si, totusi, ani de-a randul a primit viza nelimitata.
Luand in considerare toate neregulile, Corpul de control al ministrului Blaga a hotarat sa trimita neintarziat dosarul la PNA. Principala incalcare a legilor a fost concesionarea in ciuda revendicarii terenului de catre fostii proprietari.
Actualul guvern se bate in instanta pentru proiectul PSD
Primarul de pe atunci al sectorului 4, Vasile Mihalache, le-a oferit proprietarilor, in compensatie, un teren pe linia de centura a Bucurestiului. Diferenta de valoare era flagranta – in spatiul lacului, metrul patrat costa 250 de euro metrul patrat, iar pe centura – 2-3 euro metrul patrat. Doar cativa, foarte sarmani, au acceptat sa ia teren in compensatie. Restul au refuzat si au continuat sa se judece.
Pentru ca la Curtea de Apel Bucuresti nu li se facuse dreptate, hotararea de guvern nefiind anulata, proprietarii au facut recurs. Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat dosarul si l-a trimis inapoi la CAB. S-a rejudecat si, de aceasta data, CAB a hotarat anularea HG privind concesionarea lacului catre australian.
De aici, povestea ia o alta intorsatura. Actualele Minister al Mediului si Secretariat General al Guvernului au facut recurs la ICCJ, in sensul ca HG emisa de Guvernul Nastase sa fie mentinuta impotriva proprietarilor de drept. Nu este de inteles de ce actualul guvern actioneaza in acest mod, mai ales in conditiile in care dosarul concesionarii frauduloase se afla la PNA, iar Guvernul Tariceanu si-a asumat raspunderea in cazul legilor privind retrocedarea proprietatilor.
Guvernul nu are „in plan” anularea concesionarii
Am contactat, spre a avea o explicatie referitor la ceea ce se intampla in prezent cu acest contract pagubos de concesionare, Ministerul Mediului si Secretariatul General al Guvernului. Intrebarile au fost simple – care sunt motivele pentru care se doreste continuarea derularii contractului si daca isi vor mentine cererea de recurs la ICCJ.
De la Mediu nu am primit nici un raspuns. De la Secretariatul General al Guvernului raspunsul este naucitor: ni s-a trimis „situatia actuala a judecarii procesului de retrocedare a Lacului Vacaresti”. Adica exact despre ceea ce s-a scris atat de mult. Abia in final se afirma: „Mentionam ca Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, prin adresa sa nr. 3623/SB/10.06.2005, ne-a informat ca in planul sau legislativ pe anul 2005 nu a fost prevazuta modificarea sau abrogarea HG nr. 855/2002 (emisa de Cabineul Nastase si care, practic, a facut posibila concesionarea – n.n.), subliniind ca aceasta hotarare a guvernului a produs efecte juridice, in baza ei fiind incheiat contractul de concesionare nr. 1 din 23.01.2003”. Cu alte cuvinte, concesionarea este mentinuta.
Cam acelasi lucru il face si domnul Petru Lificiu, intr-un drept la replica intins pe 10 pagini. Problemele pe care le ridicase articolul erau: de ce s-a declansat concesionarea in conditiile in care terenurile erau revendicate si cum i s-au concesionat lui Tony Mikhael la un pret derizoriu si fara nici o garantie. Or, domnul Lificiu face un istoric al afacerii care nu explica nici una din problemele ridicate. Temeiul legal, argumenteaza domnul Lificiu, pentru concesionarea terenului, in conditiile in care era revendicat, sunt hotarari din 1988, 1990, 1992, 1996, care stabilesc ca terenul a intrat in posesia statului, devenind zona de utilitate publica, iar proprietarilor li se vor acorda despagubiri.
Asadar, povestea ramane fara sfarsit. Poate ca noul PNA va descalci afacerea.
Nastase: „Am fost foarte rezervat privind aspectele legale ale proiectului”
„Romania libera” a publicat recent in exclusivitate un document care dovedeste ca fostul premier, Adrian Nastase, si-a dat girul la vremea respectiva pentru derularea intregii afaceri. In replica, fostul premier ne-a declarat: „Ca om politic de stanga, am considerat dintotdeauna ca este preferabil sa se dea despagubiri pentru anumite proprietati in favoarea utilitatii publice. De aceea am acceptat ideea amenajarii terenului in favoarea intregului Bucuresti. In acelasi timp insa, am fost foarte rezervat privind toate aspectele legale ale proiectului. Am dorit ca procedurile sa fie respectate in integralitatea lor. Am discutat cu domnii Lificiu si Mihai Tanasescu in acest sens si mi-am dat acordul doar pentru inceperea derularii intregii afaceri. Nu mi s-a adus la cunostinta ca anumite persoane primisera terenurile in natura. Nu mi s-a adus la cunostinta ca a existat avertismentul privind litigiile de revendicare. Nici amanunte despre contractul de concesionare in sine nu mi s-au relatat. Pot spune, foarte cinstit, ca am fost de deplina buna-credinta”.
