Autonomie. Autodeterminare. Libertate. Dreptate pentru Ardeal. Dreptate pentru Ungaria Mare. Steaguri colorate, costume nationale in alb si negru, costume de husar, secui calare, pancarte din toate tinuturile unguresti. Skinhead din Ungaria, reprezentanti ai partidului nazist „Sange si onoare”. „Fara romani si evrei!” – si-au strigat lozinca tinerii maghiari. Un 15 martie multicolor si cu discursuri patriotarde. Autonomia nu s-a proclamat, dar s-a vorbit numai despre ea. Odorheiu Secuiesc a fost pentru o zi un oras sub ase-diu. Pazit cu strasnicie de politisti.
Inainte de festivitati
Ora 8 dimineata. Politistii si jandarmii isi ocupa dispozitivele. La difuzoare se aud cantece patriotice. Se vorbeste despre natiunea maghiara.
Ora 8.30. Reprezentantii UDMR depun coroane de flori la statuia secuiului de fier, din Piata Marton Arpad, si apoi dispar rapid. Ca sa nu-i prinda prin zona reprezentantii Uniunii Civice Maghiare.
Ora 9.30. Unul de la primarie cara pe umeri un maldar de steaguri unguresti. Se indreapta spre centru.
Ora 10.00. Iesim putin din oras, la Feliceni, la cativa km de Odorhei. „Secuiul trebuie sa munceasca. Daca ne tinem de sarbatori, cine mai face treaba in tara asta?”, se intreaba iritat un localnic care curata pomii din fata casei. Un grup de tineri repara biserica satului. A fost distrusa de viitura de anul trecut. „Dupa ce o sa terminam treaba, poate o sa ne ducem si la manifestare”, ne spune seful de echipa. Niste tarani ne povestesc cum a venit apa mare si le-a luat casele. „Ce sa caut eu acolo? Am ce face astazi”, se arata total dezinteresat un localnic de sarbatorirea zilei de 15 martie, ziua ungurilor de pretutindeni.
Ora 11.30. Inapoi in oras. Pe cladirea fostului liceu romanesc „Marin Preda”, din Piata Marton Arpad, se instaleaza steagul Ungariei, al tinutului secuiesc si cel romanesc. O pancarta mare aco-pera tencuiala cazuta. „Autodeterminarea este dreptul fiecarei natiuni”, scrie mare in engleza. Vis-'-vis, alt afis : „Autonomie tinutului secuiesc! Libertate secuilor!” – de aceasta data scrie in romana. Putin mai incolo, doua fetite imbujorate si imbracate in costume nationale stau la pozat.
Ora 12.00. Un grup din Miercurea Ciuc isi face aparitia. Cu steaguri ale Ungariei: rosu, alb si verde. „Nu intelegem nimic. Nu stim nimic”, ni se raspunde in limba maghiara pe un ton agresiv.
Skinhead la Odorhei: „Fara romani si evrei!”
Ora 12.00. Bat clopotele bisericilor catolice si reformate. Isi fac aparitia trei skinhead. Sunt reprezentanti ai partidului nazist din Ungaria, care poarta numele de „Sange si onoare”. Unul este tatuat pe ceafa: „Onoarea mea este fidelitatea”. Nu vor sa stea de vorba cu noi. Arunca doar niste vorbe in maghiara: „Fara romani si evrei!”.
Ora 12.30. Ungurii din Sovata vin cu o pancarta imensa pe care scrie in maghiara si in engleza: „Traim aici de 1.000 de ani. Autodeterminarea este dreptul nostru”.
Ora 12.40. Un localnic este suparat pe armata romana. „Nu o sa-i iert niciodata pe superiorii mei. M-au dat afara din armata dupa 20 de ani de munca!”. Apoi imi vorbeste despre istoria maghiarilor. „Stiati ca limba maghiara este cea mai veche din lume? Mai veche decat hieroglifele. Dar se tine secret acest lucru de Biserica Catolica”.
Ora 13.20. Tineri veniti de la Debrecen (Ungaria) flutura un steag. „Justice for Transilvanie”, scrie alb pe negru.
Husar la 70 de ani
Ora 13.40. Un batranel de 70 de ani, imbracat in costum de husar. „Am costumul de la stramosii mei care au luptat in armata austro-ungara”, ne povesteste septuagenarul despre viata sa. El stie clar de ce a venit aici: „Sa facem putina dreptate. Cerem drepturile noastre”. Vorbeste cu noi si bate pas de defilare in acordurile fanfarei.
Ora 13.50. Cinci tineri din Bistrita scot din buzunar o bucata de panza neagra pe care este desenata harta Ungariei mari. „Nu stiu romaneste”, ne spune unul dintre ei.
Ceremonialul predarii steagului
Ora 14.00. Incepe ceremonialul predarii steagului tinutului secuiesc. O trasura si zece calareti fac turul orasului si se opresc in piata Marton Arpad. Traditia spune ca dupa fiecare lupta armata secuilor preda steagul, anuntand astfel ca a invins. Asa incepe in fiecare an sarbatoarea de 15 martie.
Ora 14.10. Incep discursurile. Pe rand, vorbesc Szasz Jeno, primarul, pastorul Laslo Tokes si presedintele Uniunii Civice Maghiare, Csapo Josef. Autonomie, libertate, autodeterminare, condamnarea Tratatului de la Trianon. Lozinci patriotarde. Peste tot, presa romaneasca si straina – CNN, BBC, Reuters, AFP.
Kosovo, model
pentru unguri
Pastorul Tokes a linistit presa: „Nu vrem schimbarea granitelor. Vrem doar ce a cerut Basescu pentru Kosovo: autonomie”.
Ora 16.00. Manifestarile s-au terminat. Ungurii si-au strans steagurile si lozincile. S-au urcat in masini si autocare si au plecat spre casele lor. Pe aceleasi drumuri desfundate. Au injurat in ungureste sau… pe romaneste. Nu conteaza. Aceleasi probleme care nu tin cont de etnie. Politia si-a facut datoria. Nu au fost incidente. Autoritatile rasufla usurate. Secuii nu si-au proclamat autonomia.
