Multi dintre cititorii nostri si alti romani care au vazut inventarul bijuteriilor, tablourilor, obiectelor de arta, de cult si din metale pretioase ale dlui Miron Mitrea au ramas stupefiati, nu numai din pricina imensei averi de opere artistice, ci si de preturile neverosimile cu care au fost achizitionate. Cum poate un roman de azi, muncind cinstit si, sa zicem, foarte bine remunerat, sa adune atatea bunuri, basca banii depusi in banci sau tinuti in saltea ori in ciorap? Nepatrunse sunt caile interminabilei noastre tranzitii catre nu se stie ce!
Asaltati de apelurile cititorilor ziarului, am incercat si noi sa invatam cum se incropeste o colectie de arta, mai ales ca preturile de achizitionare declarate de dl Mitrea sunt relativ accesibile.
O alta matusa Tamara?
Am stat de vorba cu mai multi artisti plastici, comentand lista lui Mitrea. Unii au fost de parere ca este atat de evident ca preturile sunt desumflate incat nu mai trebuie facuta nici o investigatie in acest sens. Totusi, am insistat. Iata ce ne-a spus un sculptor, membru al UAP: „Oricat de greu ar fi de crezut, acest Mitrea nu este o simpla manivela, ci provine dintr-o familie buna, in sensul de instarita si de bun-gust. El a fost un fel de terchea-berchea in tinerete, dar ceva-ceva tot s-a prins de el in familie. Declarand aceste preturi de achizitionare, ori ii crede pe toti romanii analfabeti, ori a vrut sa dea impresia ca, pe undeva, exista tablouri care se pot lua aproape gratis. Mai mult ar costa transportul lor. Intr-un fel, basmul acesta seamana cu celebra mostenire a matusii Tamara”.
Daca e asa, declaratia de avere a deputatului Miron Mitrea, din 29.12.2005, nu poate fi o dovada de modestie, ci un fapt mult mai grav, care cade sub incidenta Legii nr. 115/1996, modificata, articolul 36 fiind foarte limpede: „Fapta persoanelor prevazute la art. 2 de a face declaratii de avere care nu corespund adevarului constituie infractiunea de fals in declaratii si se pedepseste potrivit Codului Penal”. Potrivit art. 289 Cod Penal, falsul intelectual consta in „falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari”.
Lucrari evaluate ca ale elevilor
Se pare ca numai de la ageamii sau de la hoti grabiti sa vanda putea cumpara dl Miron Mitrea, in anul 2001, un tablou in carbune semnat Schweitzer Cumpana cu 1.500.000 lei; un ulei pe panza, semnat Lupse, cu 2.000.000 lei; un ulei pe carton, in 2005, semnat Arthur Verona, cu 20.000.000 lei; un ulei pe panza, in 2005, semnat D. Ghiata, cu 20.000.000 lei; un ulei pe panza, in 2001, semnat O. Bancila, cu 20.000.000 lei; un desen in penita, in 2004, semnat Iser, cu 1.500.000 si cate si mai cate!
Presupunand ca dl Miron Mitrea ar putea prezenta chitantele pe tablouri, atunci tot ramane ceva putred aici, caci, daca preturile de achizitionare ar fi reale, atunci ar trebui luati la intrebari vanzatorii. E greu de crezut ca pe toti i-a apucat cheful de donatii catre maharul PSD. In acelasi timp, a declara aceste sume de bani in bataie de joc inseamna a face un imens deserviciu artei plastice nationale, insinuand ca e lipsita de orice valoare, mai ieftina decat obiectele de artizanat.
„Sunteti sigur ca preturile acelea sunt in lei vechi? Nu cumva sunt in lei noi?”, ne-a intrebat C.D. pictor, membru al UAP. „Eu, artist in viata, slava Domnului, am vandut saptamana trecuta un tablou cu 500 de euro.”
„Cine a facut evaluarea acestei colectii? Sunt lucrari de mari maestri evaluate ca ale elevilor si studentilor. Cum este posibil asa ceva?”, se mira Teodora Coltofeanu, membra a UAP, profesoara la o scoala de arta din Bucuresti.
Fiindca pe lista lui Mitrea figureaza si un tablou de Octav Bancila, achizitionat cu 20.000.000 lei, l-am intrebat pe Serban Totoescu, colectionar de arta, care are un tablou in ulei semnat de acelasi pictor, cat ar lua pe el daca l-ar vinde. „Nu m-am gandit niciodata sa-l vand. Are aproximativ 1 m/80 cm. Daca totusi l-as instraina, nu l-as da sub 80.000.000 de lei. Poate ca as lua chiar mai mult pe el. Octav Bancila ramane in continuare un pictor cotat.”
Preturi la Hanul cu Tei
Ca sa ne documentam, am vizitat mai multe galerii de arta cu vanzare, alegand pana la urma, ca exemplu, Hanul cu Tei, de pe strada Lipscani nr. 63-65, care are expuse, printre altele, si tablouri ale vechilor maestri, spre deosebire de altele care au de vanzare numai lucrari ale membrilor contemporani ai UAP.
Cea care ne-a condus cu multa amabilitate printre minunatele lucrari de arta de la Hanul cu Tei a fost dna Roua Calin, gestionara. Am notat pentru cititorii nostri cateva preturi edificatoare, in lei noi. Astfel, un „Vas cu flori”, in ulei, de Dumitru Ghiata, costa 5.582,50 lei; un desen de George Apostu – 1.116,50 lei; o acuarela de Nicolae Tonitza, „Fata stand la masa”, 3.688,50 lei; patru desene de Luchian – 6.380 lei; un desen de C. Piliuta – 1.435,50 lei; „Fata in costum popular”, ulei, de Pantelie Stanciu – 4.785 lei.
Va sa zica, dl Mitrea a cumparat un tablou de Dumitru Ghiata cu 20.000.000 lei vechi, anul trecut, iar un tablou de acelasi pictor, la Hanul cu Tei, costa 55.825.000 lei vechi. Fara comentarii.
