Pentru cele 46 de hectare ramase din mosia Niculescu-Andronache, urmasii au cele mai impresionante acte de proprietate. Cu toate acestea, Primaria Voluntari a impartit terenul, cu de la sine putere, altor persoane pe care nu vor sa le nominalizeze. Terenul respectiv nu a fost niciodata luat de comunisti, ci dat doar (cu acte) in „folosinta provizorie”. Cu toate acestea, Primaria Voluntari si IAS Mogosoaia nu vor sa-l restituie celor in drept. Prefectura, de 8 luni, nu da niciun raspuns contestatiilor urmasilor lui Niculescu-Andronache. Peste toate, pe terenul respectiv a aparut un minicartier de lux.
Mosia familiei Niculescu-Andronache se intindea, in secolul al XIX-lea, de la nord de Manastirea Plumbuita si pana aproape de comuna Afumati. Si astazi avem un cartier care se numeste „Andronache”, padurea „Andronache”, care ajunge pana la marginea comunei Voluntari, si o sosea care se numeste tot „Andronache”.
Primele acte ale mosiei dateaza din 1872, eliberate de Tribunalul Ilfov, Sector II Civil si din 1894, eliberate de aceeasi instanta. Actele au fost pastrate de actualii urmasi ai familiei de boieri in stare exceptionala si se prezinta in forma unor planuri cadastrale vizate de instanta judecatoreasca.
Istoria familiei pana la comunisti
Andronache a avut doua fiice, mostenitoare ale mosiei. Una dintre fiice s-a casatorit cu maiorul Ioanin, iar cealalta cu generalul Vladoianu. Ambele familii s-au ingrijit de pamanturi si de taranii din zona. Ioanin si Vladoianu au ridicat biserica „Sfantul Gheorghe” din actualul cartier Andronache. Ctitorii au donat biserica Patriarhiei Romane. Au donat si 5 hectare de teren pentru cimitirul aflat astazi in apropierea comunei Voluntari.
Generalul Vladoianu a avut un fiu, Nicolae. Acesta nu a urmat cariera militara, ci, o fire boema, a devenit scriitor si si-a daruit intreaga viata celebrului teatru „Alhambra”. Si pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban, ele trebuind sa fie sustinute. Nicolae Vladoianu a cheltuit foarte mult cu „Alhambra”. Nu a fost in zadar, pentru ca pe scena teatrului au jucat toti marii actori ai perioadei interbelice.
In 1947, intr-o acuta depresie, Nicolae Vladoianu se sinucide. In urma lui au ramas sotia Sofia si trei copii Ð Luca, Serban si Elena. Nicolae fusese bun prieten cu tenorul Ion Dacian, pe care il rugase candva sa aiba grija de familia lui, daca i se va intampla ceva. Dacian se tine de cuvant si devine ocrotitorul familiei. In 1954, cand sistemul comunist se instalase in deplinatatea lui, Dacian hotaraste sa se casatoreasca cu vaduva lui Vladoianu si sa-i infieze pe cei trei copii. Ei vor purta numele de Dacian-Vladoianu.
Luca devine doctor, dar moare la numai 26 de ani. Si Serban s-a facut tot doctor si are astazi una dintre cele mai bune clinici de boli cardiace din Germania. Elena a facut balet de mica. A studiat la celebra scoala de balet din Leningrad si a ajuns una dintre cele mai bune balerine din Romania. Astazi este profesoara de balet.
Comunistii nu au indraznit sa confiste mosia
Pentru ca celebrul Ion Dacian era protectorul familiei Vladoianu, autoritatile comuniste nu au nationalizat mosia, asa cum au facut in celelalte cazuri. Totusi, pentru a se pune la adapost de o eventuala presiune a autoritatilor comuniste, mostenitorii lui Nicolae Vladoianu accepta sa dea terenul „in folosinta provizorie” fermei de stat „Rosia”. Nicolae Vladoianu avusese 56 de hectare, dar vanduse 10 hectare pentru a sustine „Alhambra”. Familia lui a dat, provizoriu, fermei „Rosia” o suprafata de 46 de hectare.
Ministerul Agriculturii de atunci emite un act (nr. 551611) prin care pamantul Vladoienilor este preluat de ferma „Rosia”. La 30 octombrie 1952 se semneaza un proces-verbal intre Primaria Raionului „1 Mai” (actualmente Primaria sectorului 2 Bucuresti) si reprezentantii fermei „Rosia” Pipera prin care ferma, in calitate de „primitor”, preia cu titlu „provizoriu” proprietatea familiei Vladoianu. A fost consemnata si pozitia terenului: strada Popasului la nord, calea ferata Bucuresti-Constanta la sud, pepiniera Voluntari la est, ferma OCL Alimentara si strada Nita Pintea la vest.
Terenul a fost in folosinta IAS Mogosoaia. In 1990 nu fusese atribuit niciunei alte persoane.
Dupa Revolutie, mai rau ca in comunism
In 1991, conform Legii 18, mostenitorii au primit 10 hectare din proprietatea lor, desi terenul nu fusese luat decat „in folosinta provizorie”. Comuna Voluntari le-a dat, fizic, 0,5 hectare de teren, iar 9,5 hectare au ramas la IAS Mogosoaia, proprietarii devenind actionari la IAS, pana in 1997.
In 1998, mostenitorii lui Vladoianu depun o cerere la Primaria sectorului 2 in care cer, conform Legii 147/1997, retrocedarea suprafetei de 36 de hectare, ramase din totalul de 46 de hectare. Primaria sectorului 2 nu a dat niciun raspuns. Mostenitorii au actionat primaria in instanta. Aici au aflat ca terenul nu mai este administrat de Primaria sectorului 2 (fost Raionul „1 Mai”), ci de comuna Voluntari. S-a efectuat o expertiza care a stabilit ca suprafata revendicata este, intr-adevar, administrata de Primaria Voluntari, ca nu a mai fost cultivata si ca nu exista constructii. Raportul expertizei este datat 3 martie 2005.
Mostenitorii au depus la Primaria Voluntari, conform Legii 247/2005, o cerere de retrocedare a suprafetei de 35,7 hectare. Cererea a fost inregistrata cu numarul 40/25 august 2005. Actele depuse de mostenitori i-au uimit pe cei de la primarie. Este recunoscut, imediat, dreptul mostenitorilor asupra pamantului si li se propun despagubiri, conform HG 890/2005. Primaria Voluntari a motivat ca pamanturile au fost date altor persoane. Si nu s-a sinchisit sa explice conform caror legi a atribuit unor diferite persoane un teren care, de altfel, fusese dat comunistilor sub titlu de „folosinta provizorie”. Primarul Florin Pandele nici nu a vrut sa stea de vorba cu mostenitorii Dacian-Vladoianu. Pe buna dreptate, revoltati, mostenitorii i-au transmis primarului Pandele „sa le dea despagubiri persoanelor care au primit ilegal terenurile”. Fara a mai pune la socoteala ca Fondul Proprietatea este cea mai mare gogoasa a Romaniei moderne.
La marginea dinspre Pipera (strada Popasului) a terenului a aparut un minicartier de vile cochete. Iar strada Popasului a inceput sa fie asfaltata, asa cum da bine pentru cartierele de lux. Cartierul a fost construit de firma Domusstil. Am incercat sa aflam de la cine a cumparat firma terenul. Am contactat firma la telefon si am fost plimbati la patru numere de telefon. In final am obtinut numarul departamentului juridic, ramanand sa vorbim cu Ancuta Anghelus, cea care ar fi cunoscut problema. Dar Ancuta Anghelus nu ne-a mai raspuns.
Dacian-Vladoianu au depus o sesizare si la Prefectura Ilfov. In mai 2006, Prefectura le-a trimis o nota prin care anunta ca sesizarea fusese inregistrata. Si atat. Conform legii, Prefectura Ilfov ar fi trebuit sa dea curs sesizarii in cel mult 30 de zile de la primire. De opt luni, Prefectura tace si isi vede de ale ei.
Punctele de vedere ale Primariei Voluntari si ale Prefecturii Ilfov
Am incercat sa luam punctele de vedere ale autoritatilor implicate in caz. Primarul Florin Pandele, prima oara, nu stia despre ce era vorba, avand „mii de cazuri de acest fel”. Dupa putin timp si-a amintit. Dar nu avea actele in fata. A chemat-o pe cea de la cadastru care cunostea povestea si avea si documentele. Respectiva doamna a incercat sa ne convinga ca primarul Pandele nu are niciun amestec in cazul mosiei Andronache, desi noi intrebaseram despre ce s-a facut vizavi de cererea mostenitorilor. In cele din urma, doamna de la cadastru ne-a spus ca cererea a fost discutata in Comisia Fondului Funciar si ca a fost recunoscut dreptul de proprietate. Dar cum orasul Voluntari nu mai are teren, se asteapta ca Administratia Domeniului Public sa rezolve treaba. Anume sa le dea mostenitorilor teren pe undeva prin tara. Si ca ar mai exista si varianta ca proprietarii de drept sa primeasca despagubiri la gogoasa Proprietatea, bineinteles.
Primarul Pandele nu a stiut sa ne spuna de unde a cumparat firma Domusstil terenul pentru minicartierul de vile.
La Prefectura, de asemenea, nu se cunostea cazul. Purtatoarea de cuvant a Prefecturii Ilfov a recunoscut ca mostenitorilor trebuia sa li se raspunda in termen de 30 de zile, dar ca Prefectura nu a facut-o. Trebuia sa sublinieze ca Prefectura a incalcat legea. Iar despre caz, a cerut sa trimitem o adresa oficiala cu intrebarile pe care le dorim. Iar raspunsul ar fi venit, probabil, tot in cateva luni.
Si Primaria Voluntari, si Prefectura Ilfov incalca, flagrant, toate legile. Motivul nu poate sa fie altul decat imensa valoare a terenului pe care potentatii celor doua administratii o doresc in buzunarele lor. Iar dreptul sfant de proprietate ramane frumos pe hartia Constitutiei, pentru a impresiona tarile civilizate.
Dupa cum se vede, Romania europeana si moderna, chiar si sub Basescu, a ramas aceeasi cacealma dintotdeauna.
