Dupa ce alesese singura sa nu se implice in proiectii alarmante despre situatia conturilor externe, Banca Nationala s-a decis sa nu mai stea deoparte in domeniu. Mai ales ca dinspre guvern si institutiile sale specializate de prognoza au continuat sa vina previziuni linistitoare in materie, desi din statistici reiese clar ca tendintele sunt spre alarma de gradul zero. Atat viceguvernatorul Popa, cat si economistul-sef Lazea au considerat necesar sa faca publice aprecieri cu privire la un deficit de cont curent extern de peste 10% echivalent PIB, fata de ceva in jurul a numai 8,5% cat este estimatia comisiei guvernamentale de prognoza. Diferenta este imensa, iar o cota de peste 10% echivalent PIB in deficitul de cont curent extern este pur si simplu incendiara. Sa amintim doar ca deficitul de cont curent extern este un fel de consum net de resurse din strainatate, deci reprezinta trai peste plapuma proprie, iar cota considerata de alerta pe plan international este de numai 6% echivalent PIB.
Pericolul sub amenintarea caruia sta Romania actuala deriva nu numai din depasirea absolut dramatica a acestei cote de alerta, dar si din totala lipsa de reactie a autoritatilor fata de situatia creata. Guvernul nu doar ca nu adopta masurile de corectie necesare, de acum cand nu este inca prea tarziu, dar pare ca nu este nici constient de ceea ce se poate intampla, dand impresia ca se si bazeaza pe false anticipatii asupra dimensiunilor viitoare ale deficitului extern. Doar Banca Nationala se lupta intrucatva impotriva acestuia prin restrangerea creditarii, care vizeaza temperarea importurilor. Deficitul de cont curent extern a crescut fabulos in ultimele luni (fiind in primele opt luni ale anului mai mare cu 50% decat in primele opt luni ale lui 2005) din cauza evolutiei divergente a principalelor sale doua componente. In timp ce deficitul comercial a depasit orice limita, remiterile catre tara din partea muncitorilor romani in strainatate, care compensau in parte deficitul comercial, au stagnat sau chiar au dat inapoi, probabil pe fondul masurilor luate in Spania si Italia pentru legalizarea imigrantilor, ceea ce a transformat o parte din migratia romana in emigratie (fara bani trimisi in tara). Deficitul a fost sistematic finantat (acoperit) de intrarile sub forma de investitii straine. La un grad al unei asemenea acoperiri de 80% se spune in general ca nu este cazul de ingrijorari.
La o analiza atenta, ingrijorarile ar trebui sa fie maxime. Asupra tri-miterilor in tara de bani din partea muncitorilor romani in strainatate autoritatile de la Bucuresti nu prea au nici o posibilitate de influentare. Ar ramane actiunea asupra deficitului comercial. Or, se constata ca principalele componente ale acestui deficit sunt importurile fara limita ale imbogatitilor tranzitiei si importurile facute de companiile straine ce au investit in Romania, importuri sub forma de transferuri de fabrici si de aprovizionari cu componente. O strangulare a cererii interne prin impozite mai mari ar insemna o co-rectie facuta exclusiv pe seama nevoiasilor, dar aceasta nici n-ar da mari rezultate. O restrangere tintita asupra importurilor de lux este exclusa intrucat clasa politica are grija sa-si protejeze propria prosperitate. Iar in cazul investitiilor externe, este cerc vicios. Cu cat cresc investitiile straine, cu atat cresc si importurile.
Asa ca ramane sa asteptam explozia! Aceasta se va produce in domeniul investitiilor straine, si anume atunci cand noile intrari de investitii nu vor mai acoperi iesirile sub forma de repatrieri de profit. Tinand cont de structura investitiilor straine actuale – concentrate disproportionat in sectoarele imobiliar, comercial si financiar, adica in cele cu recuperari rapide -, acel moment va veni in curand!
