Am prezentat saptamana trecuta ultimul numar din Caietele Echinox, in care atentia ne-a fost atrasa de un studiu despre romi al unui profesor francez. Evident, subiectul e de maxim interes din motive ce nu mai trebuie amintite. De la o sociologie agresiva in care minoritatea romilor este prezentata fie sub forma victimei, fie ca un detasament de avangarda pentru a schimba compozitia etnica a unor popoare din Europa rasariteana, si pana la atitudinea de o jalnica indiferenta plecand de la considerentul ca suntem toti o apa si un pamant si deci nu mai trebuie sa ne facem griji, aceasta problema risca sa fie pe de o parte supralicitata, pe de alta minimalizata excesiv.
Tocmai de aceea, punand intre paranteze prezentul, sa ne ducem spre mit intr-un univers arhetipal care prin datele sale pasioneaza peste masura.
Acest profesor investigheaza originea mitica a tiganilor, pe cea istorica o cunoastem, si nu poate sa ocoleasca o caracteristica de baza: aceea ca prin atractia lor speciala pentru prelucrarea metalelor si pentru practici magice, tiganii descind din miticul Cain, aceasta pentru a le scoate in evidenta nomadismul, dar si dintr-un urmas al acestuia, Tubalcain, vestit penru calitatile sale de metalurgist. Pana aici nu ar fi nimic, lucrurile insa se complica de acum incolo. Intr-o legenda citata de autor se aminteste ca tiganii apar intr-o ipostaza strans legata de soarta Mantuitorului. Despre ce este vorba? Cica soldatii romani dupa ce cheltuisera banii destinati procurarii de piroane, neavand, cum se spune, pe unde scoate camasa si vazand atunci un tigan care tocmai isi instalase cortul in fata cetatii si-si pregatise nicovala, ii comanda acestuia lucrarea. Omul o executa, dar face doar trei piroane, pe al patrulea nereusind sa-l ispraveasca. De ce ? Deoarece in momentul in care varsa apa rece peste fierul incandescent, aceasta se evapora. Mai mult, de atunci incolo de fiecare data cand incerca sa faca o alta lucrare, fierul ramanea la fel de incins si nu mai putea fi utilizat.
Povestea este absolut bulversanta. Se stie, Hristos a fost batut in trei piroane potrivit asezarii pe cruce, mainile departate, iar picioarele apropiate. Faptul ca un tigan fierar a realizat piroanele trezeste insa multe nedumeriri. Cu atat mai mult cu cat in urma muncii sale cel de-al patrulea piron il urmareste ca un blestem. Desigur, observam paralela cu evreul ratacitor care tot asa a fost pedepsit sa nu se mai odihneasca in veci fiindca nu l-a ajutat pe Domnul in urcusul pe Golgota. Imaginarul crestin foloseste astfel cele doua etnii persecutate de-a lungul istoriei pentru a le pune in culpa fata de ultimele ceasuri ale Domnului. O fi vorba de razbunarea noastra sau ceva-ceva tot este adevarat? Greu de raspuns, mai ales ca asemenea intrebari sunt abisuri insondabile pe care nici nu avem cum sa le astupam.
