Sunt greu de sintetizat cri-teriile dupa care partidele noastre si-au selectionat trimisii in Consiliul Europei de la Strasbourg in ultimul deceniu si, mai ales, in noua noastra calitate de candidata ferma la interne in UE. De-a lungul anilor numerosi parlamentari care nu vorbeau nici o limba a pamantului, cu exceptia uneori precara a romanei, s-au perindat la Strasbourg sau in alte metropole occidentale fara sa inteleaga interventiile din plen si – evident – fara a lua cuvantul pentru a expune punctul de vedere romanesc. Exemplu hilar, un astfel de parlamentar participant la o reuniune a Francofoniei nu inceta sa-l sacaie pe vecinul mai dotat in franceza cu intrebarea jenanta: „Ce spune, ce spune?” Oricum, Parlamentul nostru isi realiza de fiecare data planul la persoane trimise in delegatii…
Sunt insa situatii in care nu competenta europarlamentarilor nostri este in discutie, ci o lipsa de motivatie morala, de sensibilitate si responsabilitate fata de cei pe care-i reprezinta in instantele europene. A starnit multa consternare, chiar indignare, lipsa totala din discutiile de la Strasbourg pe marginea propunerii europarlamentarului suedez Lindbad de condamnare a comunismului, a alesilor nostri care si-au limitat prezenta la un statut penibil de ascultatori. Daca lipsa de reactie a dlui Adrian Severin ar putea avea suporturi personale, uimeste „rezerva” dlor Vosganian si Berceanu, care s-au multumit sa asculte interventiile pline de suflet ale alesilor baltici sau din tarile vecine, militand pentru condamnarea fara intarziere a crimelor comunismului sau combatandu-i, cu argumente, pe colegii lor occidentali, comunisti sau socialisti, alergici la ideea ca fascismul a fost depasit in orori de comunism. Sa mai adaugam ca nici PNL, nici PD – PSD nu intra in discutie – nu i-a tras public la raspundere pe dnii Vosganian-Berceanu pentru incalificabila lor tacere la Strasbourg prin care, ipso facto, s-au raliat celor care nu doresc o condamnare ferma si definitiva a comunismului.
A starnit multa uimire comportarea senatorului UDMR Gyorgy Frunda, seful delegatiei… parlamentare romane in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, care, actionand dincolo de limitele mandatului primit din partea Comisiei juridice, a propus ca ideile etnocentrismului si ale separarii pe baze etnice sa reprezinte principiile de baza ale noii Europe, adica a unei Europe imaginate specios de dl Frunda.
Dincolo de semnificatia unor exemple punctuale din scurta istorie a prezentei parlamentarilor romani in Parlamentul European, partidele noastre politice nu trebuie sa ignore in continuare necesitatea organica de a-si revedea criteriile dupa care vor selectiona in viitor reprezentantii care, fiecare in parte, vor reprezenta interesele Romaniei la Strasbourg sau Bruxelles. Delegatii nostri sa fie atentionati ca nu se doreste doar o prezenta fizica, festiva, in costum national gen „Cantarea Romaniei”, ci ca mandatari responsabili si competenti ai interesului national. S-ar cuveni ca aceste participari in dezbaterea unor teme majore sa fie atent monitorizate si mediatizate, altminteri totul se va reduce la decontarea cheltuielilor de depalsare ale alesilor nostri.
O recenta dezbatere la postul francez de televiziune TV-5 pe tema Parlamentului European i-a permis unui comentator reputat din Germania sa sublinieze competenta si determinarea unor parlamentari provenind din tari foste comuniste, din Polonia, Ungaria, baltici, aratand, ironic, ca majoritatea acestor alesi se alatura „masei tacute” de la Strasbourg, adaugand, insa, elegant, ca nu va cita exemple negative de tari care nu au nimic de spus in Adunarea Parlamentara europeana. O discretie foarte oportuna!
