Preşedintele Franţei a decretat starea de urgenţă socială şi economică. Oferă clemenţă pensionarilor, promite reducerea impozitelor, nu va mai creşte rata asigurărilor sociale. “Alo, alo, vă dau suta!”
Practic, Emmanuel Macron poate fi numit Nea Nicu Micron.
Cu mai puţin de o lună în urmă, liderul de la Élysées se proclama liderul absolut al globalismului, acea ideologie transnaţională care încearcă să seducă tinerele generaţii, la fel ca bolşevicii altădată.
Într-un discurs rostit în faţa a 60 de lideri mondiali la Arcul de Triumf, declara naţionalismul drept o „trădare“ a patriotismului. Donald Trump l-a poreclit “băieţaşul taxă”.
La scurt timp de la discursul său triumfător, de lider al marilor viteze, protestatarii strânşi în aceeaşi zonă cereau cu vehemenţă guvernului lui Macron să renunţe la propusa majorare a taxei pe carburanţi. Pentru prima dată în mandatul său de preşedinte, Macron a cedat. El, care se visa Alfa şi Omega Europei, după prăbuşirea lui Merkel, visa şi noaptea, asemenea lui Ilici pe Potemkin, cum să-şi internaţionalizeze doctrina, mărirea şi puterea.
Au urmat incendieri, arestări masive, bătăi cu jandarmii, profanarea simbolurilor naţionale ale Franţei. Nici pâs nu mai zice liderul Franţei eterne despre migranţi, acea temă care a trimis-o pe Merkel la coada clasamentului. Politica sa anacronică s-a prăbuşit sub propriul eşafod ridicat din beţe de chibrituri.
Micul Nicu Micron s-a gândit să ordone de sub masa prezidenţială interzicerea bătăilor cu bulgării de zăpadă. I-au spus în zadar generalii că nu e iarnă pe stradă, doar în birourile oficiale.
Când să se ridice precum curcubeul, globalismul caviar a căzut trăsnit sub bastoane, în nori de gaze şi în flăcările maşinilor incendiate.
Asistăm azi la disoluţia unui lider creat în laborator. La implozia unui sistem anacronic. Filamentul noii ordini se stinge într-o Franţă plină de nevoi şi goală de certitudini. A vrut să conducă lumea, acum are nevoie de scutece. S-a visat providenţialul şi s-a înecat cu un nasture de la veston. Şi-a înjunghiat toţi aliaţii şi acum plăteşte crimele de lez-justiţie.
Poate mai sunt oameni cu minte care-şi mai amintesc cum a fost ghilotinat François Fillon de către justiţia aservită sistemului pentru două secretare. Urmaşul generalului Charles de Gaulles a fost scos din joc mişeleşte. Acum muschetarul, prăjit la bot şi ars la urechi, plăteşte ambuscada.
În sondaje Emmanuel Macron a scăzut la 8%. A cerut guvernului să vină cu un pachet de măsuri urgente. “Vestele galbene” nu par să accepte oferta. Vor mai mult.
Dar cine sunt aceşti nemulţumiţi? Clasa de mijloc, adusă de fostul preşedinte la periferia Parisului.
Locatarul de la Élysée, din ce în ce mai izolat şi sub asediu, încearcă să găsească soluţii de supravieţuire temporară. De ieşire din impas. Între timp, astăzi vor începe consultări cu liderii Parlamentului şi sindicate pentru a pune capăt conflictului.
Să recapitulăm. “Vestele galbene” doreau mai mult decât promisiunile unui politician. Au vrut măsuri de îmbunătăţire a vieţii, bani mai mulţi în buzunare, o schimbare reală a societăţii.
Președintele Macron a recepţionat mesajul, dar n-a avut voce timp de patru săptămâni. De fapt, nu avea de ales. Pentru a evita provocările viitoare, Nea Nicu Micron plusează.
Să notăm oferta de dinainte de elicopter: o creștere a salariului minim; eliminarea taxelor și impozitelor sociale pentru orele suplimentare; încurajarea angajatorilor de a oferi muncitorilor un bonus, iar guvernul său va tăia taxele aferente, neimpozitarea pensiilor de până la 2.000 de euro, subvenţii pentru mobilitate.
La patru săptămâni de la aprinderea primelor luminiţe pe Champs-Élysées, „vestele galbene” au forțat o reorientare totală a politicii sociale și economice franceze, fără a avea o listă formală de cereri. Specializaţi cu revoluţiile, francezii ştiu să pună presiune. Dar cei care s-au pus scut în faţa globalismului caviar sunt oamenii simpli care vor o viaţă mai bună, naţionaliştii francezi care vor să-şi păstreze identitatea naţională.
Ocupat de probleme globale, a pierdut sprijinul Franţei profunde. Şi de aici nu mai există cale de întoarcere.
Cum va ieşi din cleşte Nea Nicu Micron? Ca Micu Cioloş, ars pe jar.
Şi când te gândeşti că mai sunt spălaţi pe creier care vor o ţară ca afară. Vin noii barbari şi asta conservatorilor nu le convine. E timpul ca Europa să-şi apere valorile creştine şi naţiunile.
