Mi-a placut mult aceasta expresie a lui Nietzsche, cand vorbeste despre unii oameni ca sunt fapturi zburatoare si nu fapturi taratoare. Din pacate, cei mai multi dintre noi suntem fapturi taratoare, nu privim, nu ravnim si spre inaltimi, nu suntem in stare sa fim fapturi zburatoare nici macar ridicandu-ne ochii deasupra firelor de iarba.
Scriind aceste randuri, ma gandesc la tinerii care sustin in aceste zile (era la inceputul lunii iulie, n.m.) examenul de bacalaureat…Din cate aud, toti isi aleg facultatea unde vor da examenul de admitere nu in functie de aptitudini, de vocatie pentru implinirea unui vis, a unui ideal, ci doar pentru a dobandi o profesie la moda, cautata, banoasa si, daca se poate, sa mearga apoi, prin aceasta, si in alte tinuturi straine cu pasuni mai manoase decat la noi. (Cred totusi ca si printre tinerii de azi mai sunt romantici, care isi aleg profesia si pentru implinirea unui vis).
Cum am mai scris si cu alt prilej, nu dispretuiesc traiul imbelsugat, dar a-ti trai viata numai pentru arginti, care sa-ti aduca doar confort, lux, desfatari ale simturilor cu pofte nesatule, inseamna sa faca din munca ta o salahorie, o robie. Munca ta, pe langa cele trebuitoare traiului fara grija zilei de maine, trebuie sa-ti aduca si impliniri superioare, bucurii de suflet – si nu doar o truda pentru slujirea pantecelui si celor de sub el. Viata noastra sa nu fie doar o traire biologica, ci sa aiba si un orizont metafizic, adica sa nu fim fapturi taratoare,ci sa devenim fapturi zburatoare dupa expresia lui Nietzsche.
