Din seria Martin Heidegger, Editura Humanitas recomanda cititorilor sai fideli o serie de scrisori a editorului german, ce se intind pe durata unei jumatati de secol.
„Corespondenta. 1918-1969”, de Martin Heidegger si Elisabeth Blochmann, tradusa in limba romana de Ileana Snagiveanu-Spielbelberg, este un schimb de scrisori ce a fost socotit cea mai „filozofica” marturie epistolara heidggeriana. Pagini intregi din acest volum vorbesc, retrospectiv, despre „Fiinta si timp” si despre „imprudenta” enorma a acestei carti, aducandu-ne in fata ochilor spectacolul fascinant al criticii radicale pe care autorul a facut-o propriei filozofii. Dar, nu mai putin, aflam un pasionant schimb de idei intre doi pedagogi, care stiu, deopotriva, ca „viata spirituala nu poate fi predata de la catedra; ea nu poate fi decat traita, intr-o forma in care cei ce iau parte la ea sa se simta nemijlocit patrunsi in propria lor existenta”. Lui Heidegger i-a fost dedicat un volum intreg. Monografia ce poarta numele filozofului, scrisa de Walter Biemel, este una dintre putinele aparitii editoriale ce isi propun si reusesc sa prezinte cat se poate de simplu si de accesibil gandirea lui Martin Heidegger. Dar simplitatea ei nu este una obisnuita. Ea epuizeaza, intr-un fel, subiectul, deoarece are ca sursa o familiaritate extrema cu gandul heideggerian si, deopotriva, o vointa de a intelege totul prin firul unei singure idei.
Seria de autor
Din aceeasi serie de autor, Editura Humanitas recomanda o alta carte semnata de Martin Heidegger. „Probleme fundamentale ale fenomenologiei” reprezinta, intr-un sens, continuarea la „Fiinta si timp”, in masura in care marele tratat heideggerian a ramas neterminat. Ultima sectiune, cea care ar fi trebuit sa dea raspunsul la faimoasa intrebare cu privire la sensul fiintei in genere, nu a mai aparut. Promisiunea implicita din titlu – aceea de a pune in lumina legatura fiintei cu timpul – nu a fost asadar indeplinita. Iata insa ca, in acelasi an in care a aparut „Fiinta si timp” (1927), Heidegger reia intrebarea sa fundamentala in prelegerea de fata – de aceasta data dintr-un alt punct de vedere, si anume venind pe firul istoriei metafizicii occidentale.
Despre totalitarism
„Originile totalitarismului”, de Hannah Arendt, face parte din colectia „Societate civila”. Concentrandu-se asupra totalitarismelor emblematice ale vremii noastre – national-socialismul german si stalinismul rusesc – Hannah Arendt comenteaza aici transformarea claselor in mase, rolul propagandei in raportarea la spatiul nontotalitar si recursul la teroare (devenita, din mijloc de preluare si mentinere a puterii, scop in sine, expresie a legilor Naturii sau Istoriei). Arendt face distinctia neta intre dictaturile obisnuite, bazate inca pe o minima rationalitate strategica, si regimurile totalitare, care confisca toate domeniile vietii umane, nu numai pe cel politic.