Din cauza modului mai mult decat neprofesionist in care cativa functionarasi de duzina au intocmit un raport de adoptie, doua mame se bat in tribunale de cativa ani. Adina Marlena Raducanu se lupta pentru obtinerea drepturilor parintesti asupra propriului copil, dat spre adoptie familiei Cristea Constantin si Ilinca. Atat familia Cristea, cat si mama naturala a fetitei Madalina Raducanu acuza Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vrancea de ilegalitati in intocmirea dosarului de adoptie. Alaturi de Toader Ghetu si Danut Ceamburu – considerati de ambele mame incompetenti -, principala acuzata in acest caz este consilierul juridic Rodica Sambotin. De altfel, din raportul intocmit de DGASP Vrancea, in urma analizarii dosarelor ce au ca obiect adoptia copilului reiese existenta unor nereguli. Instituirea masurii de plasament in regim de urgenta nu este justificata, copilul neaflandu-se intr-una din situatiile de risc prevazute de lege, la dosar neexistand dovada vreunei sesizari cu privire la acest lucru, iar familia Cristea, la data instituirii plasamentului in regim de urgenta, nu era atestata in acest sens. De la data instituirii plasamentului in regim de urgenta si hotararea CPC Vrancea de incredintare a copilului au trecut doar doua zile, timp insuficient pentru intocmirea si instrumentarea adecvata a dosarului. In raport se concluzioneaza ca dosarul a fost instrumentat defectuos de catre responsabilul de caz, Simioana Neagu si sefii DGPDC Vrancea. Astfel ca avizarea favorabila a adoptiei s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.
In mai 2003, familiei Cristea i s-a incuviintat adoptia de catre Tribunalul Vrancea. In octombrie 2003, in urma recursului inaintat de mama naturala a fetitei, Adina Raducanu, Curtea de Apel Galati a modificat sentinta civila a Tribunalului Vrancea si a respins ca nefondata cererea de adoptie formulata de familia Cristea, eliberand o noua sentinta civila. La acest dosar, consilierul juridic Rodica Sambotin, reprezentand CPC si ANPCA, depune un set de note de concluzie fara stampila institutiei si semnate in nume propriu, prin care aduce la cunostinta instantei ca au fost comise o serie de „regretabile greseli”. Mai apoi, familia Cristea formuleaza o cerere de revizuire impotriva deciziei Curtii de Apel Galati, respinsa ca nefondata. In acest proces insa a fost depus un alt set de concluzii, inregistrat cu acelasi numar ca primul, insa cu un continut contrar celor sustinute de Rodica Sambotin. In prezent, se afla in curs de solutionare o noua cerere de revizuire a deciziei instantei de recurs. Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus trimiterea dosarului spre judecare Curtii de Apel Constanta. S-a demarat procedura de reevaluare a masurii de ocrotire, urmand ca, functie de rezultatele obtinute sa se inainteze, CPC Vrancea sau Tribunalului Vrancea, dupa caz, „propunerea cea mai potrivita si care sa vizeze interesul superior al copilului”, dupa cum se arata in raportul DGASPC.
Dar oare cum se poate proba „interesul superior al copilului”? Cine poate hotari care este mama? Oare mama nu este cea care poarta copilul in pantecele ei si care ii da nastere? Dar nu tot mama este si cea care il ajuta sa faca primii pasi, care il ingrijeste ca pe lumina ochilor si care chiar il invata sa pronunte pentru prima data cuvantul „mama”? Si toata aceasta drama din neglijenta unor oameni care aveau ca sarcina tocmai protejarea acestui copil nevinovat?!
