Exista perceptia gresita ca, daca aperi dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, esti automat impotriva Bisericii Ortodoxe. Am auzit si argumentul enorm ca Biserica Greco-Catolica nu mai trebuie sa primeasca inapoi ceea ce i-au confiscat comunistii, pentru ca numarul de credinciosi ai acestui cult a scazut. Ca si cum, daca unei familii cu zece copii comunistii i-au confiscat averea, iar intre timp i-au si omorat pe noua dintre cei zece mostenitori, acum, cand se reconstituie dreptul la proprietate, cel de-al zecelea nu mai poate primi decat a zecea parte din averea confiscata. Cam acestea sunt cele doua premise de la care porneste, marturisit sau nu, noul mitropolit, Bartolomeu Anania, atunci cand santajeaza clasa politica romaneasca amenintand-o ca, daca nu face lege speciala pentru Biserica Ortodoxa majoritara, oamenii bisericii se vor implica in politica la alegerile viitoare, anticipate sau normale. Argumentatia de acest tip este inca unul dintre reziduurile colectivist-comuniste din mentalitatea romanului. Te-ai fi asteptat de la un om luminat, un scriitor si un invatat cum este inaltul ierarh de la Cluj, sa poata depasi aceasta mentalitate, cu atat mai mult cu cat nici nu s-a format in spiritul ei. Sau, poate, atunci cand, dupa anii de puscarie comunista, a fost trimis destul de repede la ortodocsii romani de peste mari, i s-o fi implantat si mentalitatea majoritara a acelui timp in aceasta parte nefericita de lume.
Ar fi surprinzator, cel putin tot atat pe cat de surprinzatoare a fost pentru marile puteri declaratia despre retragerea trupelor romanesti din Irak, faptul ca un om cu aparente modern-europene precum dl Emil Boc ii sare in ajutor: daca n-am sti ca presedintele nu destul de bine ascuns al PD, dl Traian Basescu, s-a dus la inscaunarea acestui mitropolit facut, iar nu ales, asa cum sunt toti ceilalti. Incet-incet, PD-ul ii ia locul PSD-ului, cu relatiile sale subterane, cu toate acele manevre necurate care nu aveau alt scop decat o noua victorie in alegeri. Inclusiv presedintele romanilor, care e de fapt al partidului din care nu s-a tras de tot.
Nu sunt impotriva ortodocsilor, sunt chiar un membru mai relaxat al acestui cult, dar am invatat, printre putinele lucruri pe care le stiu, ca „amicus Plato, sed magis amica veritas”. Adica sunt prieten al lui Platon (sau al altcuiva, dupa caz, in al nostru, Biserica Ortodoxa), dar sunt mai mare prieten al adevarului (adica, in cazul nostru, e clar).
De fapt, traim o noua criza politica. Ea a inceput atunci cand s-a hotarat, peste noapte, crearea mitropoliei de la Cluj si plasarea in fruntea ei a lui Bartolomeu Anania, numai si numai pentru ca nu reusise la alegeri cine era programat de, probabil, patriarhie si cei din apropierea ei. Asadar, avem mitropoliti alesi si un mitropolit numit. Nu mi-as fi permis sa discut modul in care se ajunge ierarh in BOR daca acesta nu ar fi copiat pana acum modelul democratic, revenindu-si brusc la cel ceva mai feudal, de altfel potrivit zonei. Nu mi-as fi permis sa discut afirmatiile mitropolitului de la Cluj daca acestea nu ar incerca sa impuna o profunda inechitate si daca nu ar fi fost neadevarate: a spus ca greco-catolicii refuza dialogul. Cu cine sa aiba dialog? Cu cineva care porneste de la ideea ca Biserica Ortodoxa trebuie sa le ia tot ce au avut, inclusiv, mi se pare, casele parohiale, doar pentru ca bolsevicii i-au fortat sa-si renege cultul in care au fost botezati? Iata un stegulet – dar ce zic eu? -, un ditamai drapelul, rosu in ochii UE. Rosu si-n ochii nostri.
