De efervescenta ce a cuprins, din 2004 incoace, politica romaneasca a scapat neatinsa doar o singura institutie a statului. Serviciile de inteligenta romanesti, in frunte cu cele interne si externe, SRI si SIE, se bucura de atasamentul constant si fatis al presedintelui. Ca atare, dupa momentul 2007, Romania se va distinge drept tara cu cele mai mari, respectiv mai numeroase servicii secrete pe cap de locuitor din pleiada statelor membre ale UE, iar semne de eventuala reducere a dimensiunilor acestor agentii nu exista. Presedintele a salutat activitatea lor nu numai dupa eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak, ci si cu ocazii mult mai recente, in timp ce sondajele de opinie indica un grad din ce in ce mai ridicat al asentimentului populatiei fata de acestea.
Nimeni nu pune la indoiala faptul ca in cadrul SRI si SIE activeaza numerosi profesionisti sau persoane dedicate mentinerii ordinii publice. Pe parcursul ultimei guvernari PSD, agentia plasata sub conducerea lui Radu Timofte nu a fost implicata in prea multe evenimente controversate, preferand, aparent cel putin, sa stea deoparte pana si in cadrul disputei electorale de la sfarsitul anului 2004. Dar, inevitabil, ea fost in cele din urma atrasa de vartejul nimicitor al razboiului ce a paralizat Alianta D.A. Recurgand la o retorica din ce in ce mai emfatica, presedintele a avertizat asupra pericolului ca unii responsabili guvernamentali sa cada sub influenta diferitelor grupuri cu interese economice Ð unica sursa credibila pentru astfel de acuze-bomba constituind-o serviciile de inteligenta.
Relevanta si influenta SRI vor creste, desigur, concomitent cu fragmentarea sistemului de partid si cu irosirea energiei asa-numitelor forte reformiste in cadrul neobositelor batalii fratricide. Ai-doma birocratilor de pretutindeni, ofiterii acestor servicii pot fi tentati in special de sansa consolidarii puterii agentiei lor prin scurgerea de informatii selectate, menite a-i dezorienta pe politicieni sau chiar de a provoca escaladarea ostilitatilor dintre acestia. Numerosi fosti responsabili din cadrul Securitatii au intrat in mediul privat, unde au reusit sa-si creeze „propriile structuri de informatii, structuri paralele si adesea la concurenta cu institutiile legale ale statului”, precum a precizat, recent, chiar presedintele. Informatia ramane deci un bun de mare pret, o valuta-forte a lumii politice in cadrul careia politicieni de varf ajunsi la ananghie nu se sfiesc sa ameninte cu publicarea unor dosare sau informatii detinute despre adversarii politici si primite, cu mare probabilitate, chiar de la sursa Ð anume de la persoane cu o certa experienta in domeniu.
La inceputul mandatului sau prezidential, Traian Basescu a convins CSAT sa denunte coruptia ca pe o grava amenintare la adresa sigurantei nationale, serviciile secrete fiind chemate sa-si aduca aportul la combaterea acestui flagel. Dar in raportul sau pe 2004, SRI nu a avut mai nimic de mentionat despre lupta dusa impotriva coruptiei, documentul prezentand in buna parte o serie de probleme ezoterice precum periclitarea aderarii Romaniei la UE prin diversi eurosceptici. Dupa ce Daniel Morar a preluat, toamna trecuta, functia de sef al PNA, domnia-sa nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a realiza ca serviciile secrete omisesera a-i furniza predecesorului sau o serie de informatii vitale pentru alcatuirea unor dosare de urmarire in justitie. Mai mult, Morar a tinut sa precizeze ca „ei ne dau de multe ori informatii care au aparut deja in presa”.
SRI reprezinta, de altfel, una din putinele institutii ale statului scapate de examinarea minutioasa a UE. In prezent, agentia poate urmari cu nonsalanta razboiul furibund dintre palate, pentru ca nimeni nu va solicita, prea curand, analizarea performantelor ei. Totusi, in ultimele luni liberalii au propus o serie de reforme ce ar obliga SRI sa dea socoteala Parlamentului si sa coopereze in mult mai mare masura decat pana acum cu CNSAS, in special in ceea ce priveste punerea la dispozitie a dosarelor Securitatii. Luna trecuta, senatorul liberal Radu Stroe, aflat in fruntea Comisiei SRI, s-a confruntat deschis cu seful statului pe tema modului si a proportiilor preconizatelor reforme, planurile initiale ale Cotroceniului fiind respinse prin votul Comisiei. La randul lor, reprezentantii societatii civile au reusit, odata cu implicarea lor in cadrul scandalului iscat pe tema numirii presedintelui CNSAS, sa-l determine pe Basescu sa bata in retragere si sa promita investigarea serioasa a multiplelor aspecte intunecate ale trecutului comunist, inclusiv a rolu-lului jucat in acea perioada de serviciile secrete.
Cum, oare, poate cadea Romania la pace cu propriul trecut atata timp cat pretinsii reformatori transforma, de fapt, arena serviciilor secrete in campul de lupta adecvat urmaririi propriilor vendete? Cat timp astfel de conflicte interne distrugatoare vor persista, nici Parlamentul si nici opinia publica nu vor ajunge sa ceara socoteala serviciilor de inteligenta. Iar presedintele va putea parasi, candva, Cotroceniul avand certitudinea ca unica institutie care a crescut, pe parcursul mandatului sau, din punct de vedere al dimensiunilor, influentei si Ð de ce nu? Ð al competentei este aceea a serviciilor insarcinate cu protejarea secretelor tarii. Memento: Daca Virgil Magureanu si Radu Timofte au condus cu o relativa retinere institutia in cauza, cine poate garanta ca pe viitor pleiada succesorilor va proceda la fel atata timp cat legislatia elaborata de politicieni indolenti asigura serviciilor secrete puteri cu adevarat excesive?!
