Presedintele francez, Jacques Chirac, a decis ieri-dimineata dupa o reuniune la Palatul Elysee cu liderii majoritatii parlamentare sa retraga articolul 8 al Legii Egalitatii de Sanse, care reglementa asa-numitul Contract al Primei Angajari (CPE).
Conform CPE, angajatorii primeau dreptul sa concedieze, fara obligatia de a se justifica in primii doi ani ai contractului, tinerii angajati cu varste mai mici de 26 de ani. Guvernul primului ministru Dominique de Villepin, care a vazut in aceasta prevedere un element-cheie al reformei de flexibilizare a pietei fortei de munca, a devenit, in urma acestei decizii prezidentiale, extrem de fragil, iar viitorul politic al premierului pare compromis. Cele zece saptamani in care Villepin a rezistat revoltei de strada in care au fost angrenate organizatiile studentesti, de liceeni, sindicatele si partidele de stanga par in retrospectiva un exercitiu inutil, acum cand Chirac a decis sa-i infiga „delfinului” cutitul in spate.
Autorul moral al acestui „asasinat politic ritual” pare sa fie, potrivit AFP care citeaza surse din interiorul principalului partid de guvernamant UMP, presedintele acestui partid si ministrul de Interne, nimeni altul decat Nicolas Sarkozy. Acesta i-ar fi sugerat ieri-dimineata lui Chirac inlocuirea CPE cu un „mecanism de insertie profesionala a tinerilor in dificultate”, insusit de presedinte. Mecanismul amintit prevede, in locul masurii negative a concedierilor, masuri pozitive de stimulare cu bani de la stat a crearii de noi locuri de munca si a pregatirii profesionale. Interesant este ca informatiile AFP le contrazic pe cele din comunicatul de la Elysee, care sustine ca propunerea ar fi venit din partea lui Villepin. Evident, si acest mecanism nou, ca si altele adoptate in trecut, nu va avea decat rezultate modeste, dar principalul scop politic a fost atins: sindicatele s-au linistit, Chirac si Villepin au ajuns la 25% popularitate, iar Sarkozy poate poza in erou salvator. Problema ramane insa, asa cum remarca ieri un editorial al cotidianului „Le Figaro”, starea statului de drept in Franta. Pentru ca o intrebare persista: Cum e posibil ca o lege votata de Parlament, validata de Consiliul Constitutional si promulgata de presedintele Republicii sa fie apoi retrasa?
