Toti cei interesati de evolutiile economice si, prin implicatie, de nivelul de trai se intreaba cum va fi anul economic 2006. Cel mai scurt, dar si mai cuprinzator raspuns este ca in 2006 vor fi platite toate oalele sparte in 2005. Constrangerile aderarii la Uniunea Europeana vor fi atat de puternice incat guvernantii romani – indiferent care ar fi aceia – vor fi nevoiti, chiar daca nu vor vrea, sa intoarca din derapajele anului 2005 caruta economiei pe calea stabilita si agreata la Bruxelles.
2005 s-a incheiat prost. Toate tintele guvernamentale au fost practic ratate. Inflatia a iesit in decor. Cresterea economica s-a incetinit sever. Cea a industriei a luat-o rau pe tobogan, anuntand poate chiar o recesiune. Deficitul extern este apocaliptic. Indeosebi ingrijorator este faptul ca toti parametrii macroeconomici s-au inrautatit spre sfarsitul anului, constituind un preambul innegurat pentru 2006.
La o analiza atenta, in prima parte a anului, cand lucrurile mergeau bine din punct de vedere economic si toti responsabilii in materie se culcasera pe urechea multumirii de sine si iluziei ca trendul pozitiv nu s-ar mai putea inversa, economia a fost supusa unor cazne inimaginabile, din pacate multe venind din partea unor politici economice necumpatate si imprudente: stimularea neavenita a consumului prin introducerea cotei unice exact cand acesta trebuia temperat; acceptarea de cresteri salariale fara acoperire in productivitatea muncii; incurajarea prin curs a importurilor si descurajarea prin curs a exporturilor; mai rau, folosirea incalificabila, din cauza absentei temeiului economic, a aprecierii leului pentru combaterea inflatiei si cate altele asemenea. Se credea ca economia, aflata intr-adevar pe un trend de crestere, va rezista oricum. Putinele voci care avertizau asupra pericolelor au fost complet ignorate, trecute fiind la index in randurile celor ce nu ar intelege economia moderna si exigentele globalizarii, toate transformate in stupiditati in masura in care economia reala nu inregistra castigurile de productivitate cu ajutorul carora sa poata face fata. Iar aceasta, chiar mai curand decat anticipasera pana si economistii realisti, a inceput sa se razbune. Inflatia a iesit din grafic cu cat ne apropiam de sfarsitul anului. Cresterea economica a batut in retragere, de asemenea, cu cat ne apropiam de sfarsitul anului. Iar aiuritorul deficit extern, viguros pe tot parcursul anului, a incheiat fulminant 2005.
Comisia de la Bruxelles nu va lasa ca tabloul macroeconomic al Romaniei sa se prezinte pe mai departe asa cum arata la sfarsitul anului 2005 pentru ca nu va putea in primavara sa dea unda verde aderarii pentru 2007. Asa ca la presiune externa, daca nu la initiativa guvernamentala interna, trebuie sa ne asteptam inca de la inceputul anului 2006 la masuri si actiuni care sa corecteze derapajele din 2005. Cresterile salariale in sectorul de stat, singurul la dispozitia deciziilor guvernamentale, vor fi practic stopate. Aceste stopari, asociate cu cresterile fabuloase ale tarifelor la energie, vor aduce sesizabile scaderi ale nivelului de trai, indeosebi pentru paturile nevoiase ale populatiei.
Banca Nationala isi va intensifica, probabil, actiunea de „sterilizare” a leilor considerati in exces pe piata pentru a combate, in continuare artificial si cu succese dubitative, inflatia, in conditiile in care aceasta este pe mai departe alimentata de nefericitele cresteri ale tarifelor la energie. Cruciada deja inceputa impotriva creditului de consum va continua pentru a se gatui expansiunea cererii interne si a se evita astfel o explozie la care ar conduce in mod inevitabil lasarea fara chingi a consumului.
Daca jugularea consumului nu reuseste urgent, prevazuta scadere a inflatiei va fi compromisa iar deficitul extern ar putea exploda. Oricum, acesta din urma isi va spune cuvantul, leul urmand cel mai probabil sa-si reia normala devalorizare fata de euro si dolar. Normala pentru ca inflatia asociata leului a fost, este si va ramane mult mai mare. S-ar putea ca – total contrar dorintelor si intereselor politice – Guvernul sa fie nevoit sa majoreze TVA, mai curand decat s-ar putea crede, pentru a sprijini gatuirea consumului intrucat este foarte posibil ca fara aceasta majorare sa nu se poata face fata. Ceea ce ar fi o alta povara pe capul celor multi.
Una peste alta, daca in 2005, din neglijenta sau din nepricepere, s-au spart foarte multe oale, din 2006 se trece la achitarea acestora. Si nota de plata revine populatiei, indeosebi celor nevoiasi.
