Infernul de la Ocnele Mari – in plina desfasurare

Viata nu mai poate fi la fel la Ocnele Mari dupa 2001. Oamenii sunt aceiasi, numai ca in viata lor a aparut un gol imens iesit la suprafata din adancurile pamantului, ca intr-un fenomen paranormal. Iata ca au trecut cinci ani de atunci si emotiile, spaima, frica zilei de maine sau a orei urmatoare nu contenesc sa-i lase in pace. Totul pentru ca dealul de sub ei este un monstru odata adormit. Este un gol imens ce vrea sa vada lumina cu orice pret, cauzat de o exploatare de sare necontrolata.

Nenorocirea de la Teica

Totul a inceput datorita nevoii acute de a indeplini planuri tot mai mari, obsedante pentru regimul comunist mai ales in ultimii ani de existenta. Exploatarea de sare din zona, campurile imense de extractie, metoda folosita fara judecata atenta si fara anticiparea corecta a consecintelor au dus la o catastrofa care, iata, acum, si de cativa ani, nu conteneste sa ingrozeasca. Satul Teica se afla chiar deasupra acestor caverne imense, rezultate din metoda de extractie denumita „baterie”, respectiv prin dizolvarea zacamantului de sare din subteran prin injectie de apa dulce. Nu se poate inca anticipa tot raul care se poate produce, dar se pot calcula consecintele de pana acum. Din soseaua principala ce trece prin Teica, se arata in dreapta un crater imens, tot mai mare, aproape viu, ca un rezultat al unui experiment nuclear. A inghitit totul in jur si continua sa o faca nonsalant, cu toate masurile de precautie, mult prea neinsemnate petru un asemenea gigant. Un deal intreg s-a transformat intr-o groapa, in urma unor prabusiri incepand cu 2001, anul fatal in care solul nu a mai suportat umilinta unor exploatari si foraje necontrolate. Si pamantul nu iarta. Oamenii traiesc in incertitudine de mai multi ani, fara ca unii sa creada vreodata ca totusi satul lor se va scufunda la propriu. Cu tot cu case, mistuite in prapastia adanca, cu tot cu gospodarii, cu tot cu viata. Unii continua sa traiasca pe marginea craterului, cu toate ca avertizarile si faptele din ultima perioada nu le dau nici o sansa. Se anunta noi prabusiri, poate chiar mai puternice, insa unii pur si simplu nu renunta la viata lor de aici, desi li se ofera bani sau casa la schimb.

Oameni, case si probleme

Odata cu aparitia primului crater in 2001, in care o portiune cat un hectar s-a prabusit pur si simplu peste 50 de metri, aparand in schimb un lac de apa sarata, locuitorii din Teica au intrat in panica. Unii au fost luati din case la propriu, mutati proviziu in scoala si alte adaposturi improvizate, ca in timp de razboi. Iar drama lor si a altora, multi, nu s-a mai sfarsit de atunci. O noua asezare rasare in marginea localitatii, pe un teren sigur, un camp transformat in intravilan, pe care au fost construite aproape 50 de noi locuinte, moderne, cu apa curenta si incalzire centrala. Dar romanul apreciaza mai mult stabilitatea decat confortul, se pare, pentru ca nici asa multi nu sunt multumiti. Plang inca dupa gospodaria lor parinteasca si acareturile vechi, lasate de la bunici. Poate e si asta o filozofie de viata. Unii au primit despagubiri importante in bani, casele fiind evaluate la sume care au depasit in cazuri exceptionale si trei miliarde de lei vechi, media fiind pe la 700-800 milioane, insa evident ca nemultumirile legate de „capra vecinului” au aparut imediat si persista de atunci. Lucrurile nu au intrat nici acum pe un fagas normal. Primarul se lupta sa imparta lucrurile in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Interesele sunt mari acolo, pentru ca la mijloc se afla compania de exploatare, care face bani multi din extractia sarii, dar care nu a fost in stare sa calculeze riscurile cum trebuie. Sau nu a vrut. Sau nu i-a pasat, pentru ca fenomenul aparut in ultimii ani, prin care pamantul se prabuseste, putea fi anticipat cu usurinta. Dar nevoia acuta de sare pentru Oltchim a depasit granita umana, extractia facandu-se nebuneste.

Prabusiri necontrolate

Dupa 2001, anul in care s-a format acel crater imens, au urmat mai multe fenomene periculoase, de taluzare a marginilor, de noi revarsari de saramura din imensele caverne din subteran, caverne care ating si un hectar in suprafata. Milioane de metri cubi de apa sarata sunt gata sa se reverse in afara, si asta pentru ca nimeni nu a fost in stare sa controleze acest fenomen. Jos la baza, in imediata apropiere a craterului, au fost construite un lac artificial de captare a saramurii scurse si un dig de aparare si control al debitului, care in situatii critice au demonstrat ca nu sunt suficiente. Recent, nu mai departe de o luna, cei de la exploatare au incercat o prabusire controlata a unui tavan prin injectii controlate de apa in puncte diferite, dizolvarea solului urmand sa duca la o prabusire a unui perimetru aproape precis. Numai ca din nou calculele s-au dovedit inexacte, pentru ca aceasta prabusire a avut loc, dar nu unde si cand s-a dorit. Grota uriasa s-a largit si mai mult, dar in alta directie, ca o gura uriasa ce inghite tot.

Semnale de groaza

Oamenii au avut inainte cu cateva zile mai multe semne, cum ar fi crapaturi in zidurile caselor, zgomote ciudate, tasarea drumurilor, insa autoritatile au asteptat pana in ultimul moment pana ce au actionat. Ba chiar cu doua saptamani inainte de noua prabusire autoritatile locale au transportat la fata locului materiale de constructii pentru a astupa fisurile din sosea. Cutremurul de pamant simtit si in zona la scara redusa a accentuat fenomenul, in data de 14 decembrie anul trecut petrecandu-se din nou inevitabilul: un alt tavan a cazut in zona de S-V a craterului mare. La circa 100 de metri de atelierul mecanic al exploatarii miniere a aparut un con de scufundare, terenul prezentand pe suprafete intinse fisuri importante. Se auzeau rupturi interne si prabusiri, pamantul gemand de raul facut inainte.

Risc maxim

Codul de alerta a fost transformat din galben (mediu) in rosu (risc maxim), iar oamenii din zona au fost scosi din case pentru evitarea unui posibil dezastru in cazul unor revarsari masive de saramura din subteran. Pentru cei aflati in pericol mai mic s-au luat in calcul mai multe variante de mutare, printre care Tabara Ocnita, pentru care directorul acesteia a solicitat chiar si o taxa pentru sinistrati, care urma sa fie suportata de primarie.
In acelasi calcul au fost luate unitatile militare din Valcea. Noaptea ce a venit a adus noi prabusiri in malul craterului, care au ajuns pana la zona atelierului mecanic, aflat initial la 100 de metri, afectand direct una din cladiri. Ieri la ora redactarii acestui material, atelierul de scularie era deja distrus, o parte fiind suspendata pe marginea grotei uriase. Muncitorii lucrau la evacuarea bazei si mutarea utilajelor si echipamentelor de intretinere a instalatiei de foraj in alta parte.

Alerta

Din cauza acestor prabusiri progresive din ultima luna, apa sarata s-a revarsat in cantitati foarte mari in bazinul de retentie de la baza, ajungand la numai un metru de marginea digului de protectie. Au fost activate Comitetul Judetean pentru Situatii de Urgenta si Comitetul Local pentru Situatii de Urgenta Ocnele Mari.
Deversarea de saramura din cavernele subterane datorata prabusirii tavanului era de peste 20 de metri cubi pe secunda. S-a inceput actionarea cu patru pompe mari, alte doua urmand sa fie puse in functiune a doua zi. Paraul de evacuare a fost inundat de un debit de peste 13 metri pe secunda, digul lacului de retentie fiind la un moment culminant in pericol sa se rupa din cauza presiunii uriase exercitate. In colaborare cu Apele Romane s-a stabilit un anumit debit de scurgere in Raul Olt pentru a prelua din cantitatea imensa scursa din adancuri.

Efecte pe termen lung, decizii imediate

In zona de afla patru campuri de extractie, sub care se afla caverne uriase, mult mai mari decat cele care au provocat prabusirile de pana acum. Trebuie de urgenta stabilite zonele exacte de risc, in functie de toti factorii, si luarea unor masuri in conformitate cu acestea. Dupa cum decurg lucrurile, este posibil ca intr-un viitor greu de prevazut exact toata zona sa se prabuseasca, mai ales ca activitatea de extractie continua prin aceeasi metoda paguboasa, mai ieftina, dar mult mai deficitara pentru sol decat aceea clasica. Primarul localitatii, Radu Gheorghe, a elaborat impreuna cu Consiliul Local un plan de actiuni si masuri care trebuie pus de urgenta in aplicare. Printre acestea citam analizarea fiecarui camp de sonde in parte pentru stabilirea exacta a factorilor de risc, identificarea proprietatilor si a proprietarilor, stramutarea acestora sau despagubirea dupa caz, din timp, fara a mai astepta prabusiri pentru efectuarea acestui lucru, identificarea si achizitia din timp a unor noi terenuri situate in zonele de siguranta pentru constructia de noi case, continuarea regularizarii paraului sarat format pentru scurgere in amonte, intre decantor si lacul din Campul IV de sonde, racordarea la o alta de sursa de apa potabila pentru cea existenta pentru ca reteaua Ocnita si Slatioarele este cuprinsa in zona de risc mare, dar si continuarea exploatarii in noi campuri doar dupa o consultare a populatiei din zona.

Sperante mai exista

Oamenii sunt disperati pentru ca nu stiu deocamdata ce le rezerva viitorul. Celor care nu li s-a intamplat inca nenorocirea prabusirii caselor, dar care se afla in zonele de risc, nu li se rezerva un viitor sigur. Si nici fericit. Nu stiu cat vor mai sta in casele lor, cat timp se vor mai trezi dimineata in ograda lor, cat timp va mai dura pana haul le va inghiti averea stransa cu greu. Asta nu e viata. Speranta mai exista, ca doar moare ultima. Pana la urma autoritatile in masura se vor trezi sa ia masuri urgente pana ce craterul monstruos, viu, nu se va dubla intr-o noapte ca suprafata, inghitind sute de case cu tot cu oameni si animale. Totul e posibil. Viata a demonstrat asta cu prisosinta. Iar cei de la Ocnele Mari o stiu bine. Daca nici acum nu se iau masuri urgente de stramutare a localnicilor din zonele de risc inseamna ca nu mai e vorba de inconstienta, ci de rea-vointa. Raul poate fi evitat, chiar daca prabusirile nu. Sa tina cei care trebuie cont de asta.