Plecarea lui Donald Rumsfeld din fruntea Pentagonului, la doar cateva ore dupa anuntul victoriei democrate in Congres, creeaza conditiile unei schimbari a politicii americane in Irak.
Dupa ce l-a aparat timp de mai multe luni pe secretarul Apararii impotriva cererilor de demisie, presedintele George W. Bush l-a inlocuit pe cel care intruchipa rigiditatea in conducerea unui razboi. Nu mai departe de saptamana trecuta, Bush spunea despre impopularul Rumsfeld ca face o „treaba fantastica”. Dar, dupa ce a recunoscut ca „numerosi americani au votat pentru a-si exprima nemultumirea in legatura cu lipsa de progrese in Irak”, liderul de la Casa Alba n-a ezitat sa-l faca pe acelasi Rumsfeld sa plateasca pretul cel mai greu al infrangerii republicane.
Imediat dupa victorie, democratii, prin vocea viitoarei presedinte a Camerei Reprezentantilor, Nancy Pelosi, au afirmat raspicat ca „este nevoie de o schimbare de directie din partea presedintelui Bush, iar un bun inceput ar fi inlocuirea conducerii civile de la Pentagon”. La 45 de minute dupa aceasta declaratie, presedintele american asigura ca Pentagonul va avea o noua conducere. Procedand astfel, Bush a dovedit o neobisnuita flexibilitate si o rara dorinta de a colabora cu adversarii politici.
Succesorul lui Rumsfeld este Robert Gates, fost director al CIA si membru al unui grup de lucru insarcinat cu elaborarea de recomandari pentru depasirea situatiei dificile din Irak. Nominalizarea lui Gates a fost salutata unanim de democrati.
Despre ce „perspectiva noua” va fi vorba? Primele precizari vin chiar de la Bush: „Observatorii si inamicul vor spune ca (…) America va pleca din Irak. Raspunsul este nu. Democratii vor sprijini trupele noastre asa cum au facut-o si republicanii”. Nici conducerea de la Bagdad nu crede ca va urma o retragere a celor 150.000 de militari americani. „Ne asteptam ca noul secretar al Apararii sa ne ajute sa obtinem victoria in razboiul impotriva terorismului”, declara consilierul premierului irakian Nouri al-Maliki.
Chiar cu un Congres dominat in intregime de democrati, Casa Alba va avea in continuare posibilitatea de a-si aplica propriile politici. Asa s-a intamplat si in cazul fostului presedinte democrat Bill Clinton, care a „coabitat” cu un Congres republican sase ani din cei opt ai mandatelor sale prezidentiale. Coabitarea lui Bush cu democratii se va solda cel mai probabil nu cu o retragere grabita din Irak, ci cu o noua strategie, cu o definire mai exacta a misiunii SUA in regiune, cu o regandire a razboiului.
