Nu mai era nevoie de vot – la vedere sau secret. O tara intreaga a participat la perchezitie in locuinta fostului premier prin intermediul TV, ca la Revolutia in direct. Grav este ca mai mult de jumatate din Parlament a blocat perchezitia, ignorand transparenta. Votul negativ duce cota Parlamentului la zero (la incredere). Si-a distrus definitiv prestigiul. Tradarile sunt la moda, asa ca majoritatea din Parlament este cea de la votul „perchezitia”. Acum chiar e nevoie de alegeri anticipate. In Romania o coalitie este imposibila.
Ultima mare greseala a lui Nastase: s-a opus perchezitiei lasand senzatia ca ascunde ceva. La non-perchezitia ziaristilor s-au vazut interioare ca-n filmele cu mafioti-miliardari sau in apartamentele imperiale de la hotelurile de lux. Casa de om de afaceri de succes, nu de bugetar, chiar premier. Din ce a cumparat toate aceste curiozitati? Muzeul Nastase concureaza Muzeul Zambaccian.
Adevaratii colectionari strang intr-o viata, uneori in generatii, cat a strans Nastase in cativa ani. Cuvantul e potrivit, l-a folosit si Nastase – „a strange”. Sau „a aduna”, „a injgheba” un spatiu pentru curiozitati. A strans cu toptanul orice obiect de valoare: statuete, carti, icoane, timbre, mobila, tablouri, bibelouri, veioze, argintarie antica, portelanuri, panoplii cu arme, bronzuri, tapiserii, harti, dusumele exotice. Supraabundenta, opulenta, grandomanie. Peretii, tapetati cu tablouri langa tablouri. Tavane casetate din lemn exotic (numai aici n-au fost atarnate picturi). A strans tot, pentru zile negre, in sute de metri patrati de locuinta, cu finisaje ce intrec asteptarile.
Cand a mai facut Nastase politica, cand a mai scris carti, cand a mai condus tara, daca s-a ocupat de depistarea persoanelor pauperizate, detinatoare de obiecte de valoare, a alergat dupa obiecte, sa le expertizeze, ba sa negocieze si preturile? A folosit intermediari. Unii, din partid, au si recunoscut. Dar cei mai multi samsari din partid care au golit galeriile de arta nu scot o vorba.
La aniversari, fostul prim-ministru primea foarte multe cadouri. Nu erau cadouri aduse unui prieten, ci stapanului, pentru ca Nastase nu avea prieteni, ci doar subalterni pregatiti pentru subfacturari de termopane.
„R.L.” a relatat despre colonelul SIE ridicat la rangul de general pentru o activitate deloc „specifica”: a colaborat la infiintarea Muzeului hartilor si cartilor rare. A umblat mai mult dupa cartile rare ale lui Nastase.
Nastase aristocratul a pierdut tot: frontul mediatic, frontul electoral, frontul politic. Urmeaza in scurt timp scaunul de presedinte al Camerei. Mai are de pierdut si in fata procurorilor, unde trebuie sa faca fata acuzatiei de luare de mita. Daca va pierde in Justitie ramane sa vada ce inseamna sa astepte la rand, la CEDO, vreo trei ani, sa se judece o eventuala plangere a sa.
Romanul, dupa ce a vazut o parte din avutiile lui Nastase, a ramas cu perceptia supraabundentei, a etalarii bogatiei proaspat capatate. Nastase nu a colectionat – a achizitionat, a tezaurizat.
Nici in cele mai placute vise procurorii nu si-ar fi imaginat ca apartamentul lui Nastase va fi deschis ochilor unei natii intregi, certificandu-se astfel vinovatia, fara „sacrificii rituale”.
Si grosul averii lui Al Capone se afla altundeva. A fost incoltit cu ceva registre contabile. Averea lui Nastase e greu de dibuit. A fost incoltit insa cu termopanele.
