Circa 5.000 de credinciosi, conform estimarilor unuia dintre participanti, au fost prezenti ieri, de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, la hramul Manastirii Petru Voda din judetul Neamt, al carei staret este vestitul duhovnic Iustin Parvu. Pentru prima data, la acest loc de pelerinaj a fost prezent si IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Recunoscut drept urmas al parintelui Cleopa, duhovnicul care odihneste intru cele vesnice la Manastirea Sihastria, Iustin Parvu, s-a nascut pe 10 februarie 1918, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt. A participat impreuna cu Divizia 4 Vanatori de Munte la luptele din cel de-al doilea razboi mondial, ajungand pana la Don. Dupa lasarea la vatra, a urmat cursurile Seminarului Roman, absolvindu-l in 1945, an in care a fost arestat si condamnat politic la 12 ani inchisoare, pedeapsa prelungindu-se pana in 1964. Convingerile sale l-au costat nu mai putin de 19 ani de detentie in mai toate inchisorile politice din acea perioada: „Imi amintesc ca la un moment dat ne-au aliniat pe toti si ne-au intrebat care dintre noi mai crede in Dumnezeu. Am pasit in fata si am mai capatat un spor de pedeapsa”, declara viitorul intemeietor al Manastirii Petru Voda. Dupa iesirea din inchisoare, parintele Iustin a slujit ca monah la manastirile Secu si Bistrita. In 1992 a inceput construirea Manastirii Petru Voda, pe care a dedicat-o martirilor din inchisorile comuniste. „Mic copil fiind, cutreieram dealurile astea si visam ca intr-o buna zi aici o sa se construiasca o manastire in care sa slujesc. A fost o imagine care m-a ajutat sa trec peste anii de detentie”, spune parintele Iustin amintindu-si de vremurile in care manastirea era doar un vis indraznet. Astazi Manastirea Petru Voda este un loc de pelerinaj nu numai pentru credinciosii din judetul Neamt. „Nu este numai meritul meu. Calugarii, preotii din manastire, credinciosii, care m-au sprijinit toti, cu ajutorul lui Dumnezeu, au facut posibil acest lucru. Asa si trebuie sa fie, credinta dreapta nu trebuie lasata sa moara! Cand privesc in jur, la manastire, la natura, la oameni, ma simt ca si cand as fi la Athos”, marturiseste staretul Iustin.
