Privesc cu o perplexitate ce creste in mod exponential, cum se alege praful de invatamantul romanesc. Doua mari componente, care reprezinta, in fapt, esenta sistemului de invatamant, sunt astazi aproape de nivelul marii: calitatea orelor si securitatea elevilor. Afirm, cu un oarecare regret, ca scoala dinainte de anul 1989 este cu mult peste cea din prezent, din mai multe puncte de vedere, dar in special privind prin prisma celor doua componente mentionate mai sus. Regretul vine din faptul ca trecerea anilor de libertate si democratie ar fi trebuit sa produca progres si nu regres. Din pacate, realitatea este favorabila celei de-a doua variante. Imi amintesc cu placere de profesorii mei, cu tinuta, foarte bine pregatiti, buni pedagogi, care aveau capacitatea de a se face intelesi si de a ne transmite placerea de a studia. Evident, nu toti. Dar mai multi decat cei de astazi. Imi amintesc disciplina din clase unde nu se auzea musca, nici macar in anii terminali. Glumele dintre elevi si profesori se pastrau intr-o limita a decentei si bunului simt, nu exista insulta de la elev catre profesor. Astazi, abia daca iti poti auzi gandurile intr-o clasa iar profesorii se rusineaza cand aud limbajul utilizat de elevi. Desigur, se mai puneau si note din burta, se mai dadeau premii I pe banda rulanta, profesorii mai palmuiau elevii, fapt reprobabil, dar per ansamblu, rezultatele sistemului de invatamant comunist depasesc rezultatele celui prezent. Desigur, pentru a fi corecti, nu putem pune doar sistemul de invatamant la zid, care oricum merita. Si generatia de liceu ar trebuie sa suporte un tratament asemanator. Insa asprimea judecatii trebuie indreptata catre invatamant, pentru ca numai un sistem articulat si bine pus la punct poate genera o generatie de liceeni, si nu numai, de care sa fim mandri. Nu iau apararea derbedeilor si golanilor care populeaza liceele, dar pe elevii care vor sa invete, dar nu au de la cine, sigur ca ii protejez. Nu mai discutam despre cadrele didactice care cer pe fata cadouri de la copii, de fondul clasei care inca mai exista chiar daca este complet ilegal, chermezele cu ocazia bacalaureatului sau a examenelor. Acest subiect poate fi dezbatut mult si bine insa cel al securitatii elevului cred ca il putem incheia rapid cu concluzia: daca astazi scoala se poate identifica cu coltul strazii, inainte de 1989 un asemenea fenomen era de domeniul fantasticului. Crima petrecuta in incinta scolii de Arte si Meserii din localitatea galateana Pechea, careia i-a cazut victima adolescentul de 16 ani, Laurentiu Toia, omorat in bataie, reprezinta fara indoiala escaladarea fenomenului de violenta, inregistrat in ultima perioada de timp in institutiile de invatamant. Transformarea salii de clasa intr-un ring de box sau colt de strada, fapt care a condus la acest deznodamant tragic, reprezinta un element de o gravitate fara precedent care nu trebuie sa se mai repete.
Violenta, un fenomen scapat de sub control
Este trist sa observam pe zi ce trece cum scolile si liceele se transforma din locul unde copiii primesc indrumarea primilor pasi in viata, in locuri periculoase, unde parintii stau cu grija ca elevilor li se poate intampla te miri ce, unde teama de gastile de cartier inlocuieste placerea copiilor de a veni la ore. Fenomenul gastilor de la coltul liceului sau din liceu nu exista de ieri, de azi. Este drept, devine mai pronuntat dupa decembrie 1989 si, se pare ca astazi scapa de sub control. Si inainte, daca te supara nu stiu cine din clasa, iti chemai gasca. Mai greu era cand si celalalt avea spate iar gastile intre ele nu riscau intotdeauna un razboi pentru oricine.
Totusi, ce treaba are cartea cu astfel de comportamente? De obicei, chematul gastilor era apanajul celor care acum fie stau pe un purcoi de bani facut din furt, fie sunt cazati pe la mititica, fie sunt coate-goale pe te miri unde. Inclin sa cred ca orice copil care si-a vazut de carte si viata, a ajuns cu mult mai departe decat aceste scursuri ale societatii. Insa ce te faci cu acei elevi care au fost marcati, poate pe viata, de acest putregai al strazilor? Cine le mai aduce inapoi copilaria, cea mai frumoasa parte a vietii? Cine le mai poate oferi farmecul deslusirii unor taine cum sunt limba romana, matematica, istoria, fizica cand ei vin la ore si nu mai asteapta pauza cu bucurie, ci cu teama ca apar „blonzii” sa-si colecteze „cascavalul”. Smecherasii, smardoii, cotcarii si figurantii terorizeaza parca dintotdeauna institutiile de invatamant. Nu cred ca ii mai pun pe cei mici sa cante imnul, asa cum se proceda pe vremuri, ci, probabil, trec direct la colectarea taxelor periodice de protectie. Iar daca nu platesti, te asteapta cafteala. In tot acest haos, pare ca institutiile de invatamant si autoritatile statului sunt incapabile sa reactioneze. Ce este atat de greu sau cat de scumpa poate sa fie angajarea unei firme private de paza care sa dea de pamant cu toti nemernicii care isi bat joc de copii? Sau politia sa asigure paza tuturor unitatilor de invatamant? Nu imi imaginez ce explicatie au dat reprezentantii institutiei de invatamant parintilor care si-au ingropat copilul nevinovat, omorat in bataie intr-o sala de clasa? Ce explicatie poti da pentru asa ceva?! Unii poate vor ridica din umeri si vor spune ca se poate si mai rau si vor da exemplul tarilor civilizate unde cate un adolescent scelerat intra inarmat si isi secera colegii. Spuneti asta parintilor indurerati… Ar trebui sa nu ne mai cautam scuze dand vina pe sistemul international. Atunci cand la noi ceva este rau, cauza este trendul mondial. Atunci cand la noi ceva merge bine, este numai meritul nostru.
Si atunci, nu ar fi ideal sa ne straduim ca la noi sa fie bine, chiar daca trendul international este prost? Nimic nu este mai important decat scoala. Prin ea, ai acces catre orice poarta a cunoasterii. Cu conditia ca ea sa nu devina o poarta catre infern.
