Care va fi, oare, finalitatea anuntatei monitorizari comunitare a Romaniei dupa trecerea celor trei ani? Sa se dovedeasca Bruxellesul de aceasta data mai atent in ceea ce priveste monitorizarea detaliata a eventualelor progrese realizate in domeniul combaterii coruptiei sau a reformarii justitiei, mai riguros decat in cazul sortii deseori obscure, din 2000 incoace, a fondurilor Phare? Tare ma tem ca aceste mecanisme de monitorizare se vor dovedi simple sageti de butaforie, lansate de Bruxelles, ce-i drept, cu certe bune intentii, dar menite sa cada la sol cu mult inainte sa-si fi atins tinta. O tara ce dispune de mai putin de 1% din PIB al UE are putine sanse de a retine atentia mandarinilor pret de o perioada mai indelungata.
Reactia UE la criza maghiara provocata de Gyurcsany constituie un nou si relevant reper. In prezent, atitudinea fata de premierul maghiar se inscrie in categoria celei adoptate fata de betivii proaspat iesiti de la dezalcoolizare – penitentul este perceput reformat o data cu spovedania sa, in pofida faptului ca pacatul a fost unul originar, vizand fondurile UE. Domnul Rasmussen, liderul socialistilor europeni, s-a si grabit sa-l aclame pe Gyurcsany drept persoana pe departe cea mai indicata pentru demararea reformelor atat de necesare Ungariei. Dar mesajul liderului socialist maghiar suna aidoma benzii unui robot telefonic, doar ca a fost elaborat de experti de imagine bine instruiti in bancile scolii de propaganda a Noilor Laburisti britanici. Fondatorul acesteia, Peter Mandelson, nu este doar actualul comisar european al Comertului, ci si un aliat apropiat al lui Gyurcsany. Astfel de legaturi incestuoase explica, in buna parte, motivele pentru care UE nu a cerut inca socoteala unui lider de un cinism si o vulgaritate care l-ar fi facut pana si pe Richard Nixon sa roseasca.
In trecut, progresele politicii duse la Bucuresti au fost deseori evaluate in functie de reactiile Budapestei. Dar daca un lider corupt, dispunand de o impecabila genealogie comunista, este protejat acum de Bruxelles, in timp ce mass-media occidentale prefera sa prezinte protestatarii maghiari drept o banda de skinheads, atunci si „monstruoasa coalitie” de la Bucuresti poate conchide, satisfacuta, ca are toate sansele sa se alature clubului de la Bruxelles fara a fi trasa la raspundere pentru trecute, prezente sau viitoare caderi in pacat. Taberele Rompetrol, Antena 1, maghiara si cea a baronilor pesedisti isi vor putea vedea linistite de treaba, pentru ca Bruxellesul ori va fi lovit subit de orbire, ori va purta ochelari de cal. Singurul capitol la care UE se va dovedi neingaduitoare si va insista intru respectarea standardelor ei draconice va fi cel al industriei alimentare.
Dar cui ii pasa pana la urma, din moment ce oligarhia isi sporeste fitecum averea in alte domenii?! Pentru oligarhi, stringenta va consta si pe mai departe intr-o justitie maleabila si un Parchet miop. Daca eurocratii il vor ierta pe Gyurcsany, atunci confratii sai romani – deseori mai pacatosi decat ungurul – isi pot pregati de pe acum trabucurile pentru a-si lua in primire fotoliile rezervate in incinta onorabilului club.
