La redeschiderea, practic, a lucrarilor la Autostrada Brasov-Bors, compania constructoare Bechtel a organizat, impreuna cu Ministerul Muncii, o licitatie pentru cele circa 1.000 de locuri de munca puse la bataie. S-au prezentat vreo 4.000 de oameni. S-ar putea zice ca acesta ar cam fi raportul intre cerere si oferta pe piata fortei de munca in Romania actuala. De aici, somajul, salariile mici si buluceala la parasirea tarii in cautarea unui loc de munca prin Vestul Europei.
Desi cam aceasta este perceptia generala asupra starilor de lucruri in domeniu, situatia concreta nu este asta. Sau, mai precis spus, incepe sa nu mai fie asta si chiar deja nu mai este! La licitatia organizata de Bechtel a fost o exceptie, determinata, cel mai probabil, de conditii locale, pe fondul unor distinctivitati structurale poate mai generale. Sa fie clar: la licitatia cu pricina nu s-au prezentat in general lucratori in constructii si cu atat mai putin drumari, care ar fi in exces, ci probabil in principal locuitori de la sate, de prin partea locului, care au gasit in angajarea la constructia autostrazii o posibilitate de a face rost de un ban fara a lua calea bejeniei vest-europene. Si, important de subliniat, pentru o munca deloc usoara, au dat una si mai grea, din agricultura, ce nu le aduce de fapt mai nimic! Prin alte zone si chiar prin sate din zonele in discutie, insa, oamenii si-au luat talpasita in masa, muncind acum legal si ilegal prin tarile Europei de Vest. In locurile de origine, nici sa dai cu tunul si nu se mai gasesc brate de munca. Agricultura romaneasca este facuta, intr-o mare proportie, de batrani, cu prioritate femei, in timp ce tinerii isi cauta viitorul in strainatate. De fapt, Romania a inceput sa resimta o lipsa de forta de munca. Deocamdata cel putin – pentru a fi cat mai exacti -, nu ca fenomen global, ci ca un fenomen structural, dar deja de o amploare care o depaseste pe cea, sa-i zicem normala, care apare firesc in timpul restructurarilor economice, cand oferta de forta de munca, in general putin flexibila, nu mai intalneste structural cererea in schimbare de forta de munca.
Ce este deja clar in Romania este absenta de forta de munca industriala. Nu se mai gasesc muncitori industriali calificati, iar inginerii au ajuns la mare pret, pentru ca pur si simplu nu se mai afla la colt de strada ca inainte. Si in constructii, antreprenorii se plang sistematic ca nu mai gasesc muncitori calificati pentru lucrari de finisaj, si nu pustani care sa care roabe si saci de ciment.
Mitul fortei de munca industriale calificate si abundente din Romania dispare incet, dar sigur. Si sistemul de invatamant si pregatire profesionala este atat de demodat, anchilozat si debusolat, incat nu pot exista decat slabe sperante de a raspunde semnificativ cerintelor in schimbare ale pietei.
De mirare nu este insa ca mitul cu pricina – vehiculat in mod curent ca atu al Romaniei, poate singurul, in atragerea de investitii – dispare! Dupa 17 ani in care industria a fost ciuca bataii, vinovata nationala de toate relele, dupa ce sute de fabrici au fost inchise, date la fier vechi sau transformate in depozite, dupa ce industria a pierdut 3,5 milioane, daca nu chiar 4 milioane de locuri de munca, iar cei disponibilizati au fost nevoiti, in lipsa de orice sansa, sa se faca vanzatori, comercianti, taximetristi sau agricultori si cate altele, dupa ce sute de mii de specialisti, de la cei inalt pana la cei mediu calificati, au luat calea pribegiei spre a-si valorifica macar putin cunostintele sau chiar pentru a spala vasele altora, dar pe bani ceva mai buni, deci dupa toate acestea sa nu ne miram!
Se apropie un moment crucial. Romania pierde atuul fortei de munca bine calificate si abundente (si, deci, ieftine). Salariile in industria din Romania ar trebui sa creasca din chiar lipsa „fizica” de forta de munca specializata. De unde abia descoperisera El Dorado-ul romanesc (gratie tocmai fortei de munca ieftine), investitiile straine s-ar putea sa dea inapoi. Noua situatie devine de o mai mare complexitate si are nevoie de o gestiune nationala care sa-i faca fata. Cine insa sa o gestioneze?!
