Cum umflă operatorii telecom prețul echipamentelor uzate moral

Am asistat pe pielea mea la o ofertă superatractivă în momentul în care am dorit să schimb furnizorul de televiziune, internet și telefonie fixă.

Mai exact, am dorit să migrez de la UPC la Digi. Cum auzisem că agenții de vânzări „de teren” au oferte mai bune decât cele furnizate de angajații din centrele operatorului, am căutat pe Olx.ro un agent care se autopromova și l-am apelat.

Ei bine, dacă veneai de la concurență și demonstrai cu o factură asta aveai parte de peștera lui Alibaba în materie de gadgeturi la preț redus-telefoane, tablete, laptopuri (am reținut un laptop cu procesor I3 care era oferit în rate de câte 30 de lei pe lună timp de 2 ani).

Am ales până la urmă un televizor HD cu diagonală de 81 cm marca Philips pe care l-am primit pentru numai 1 leu pe lună adăugat în factură (ofertă valabilă pentru cei care mutau televiziunea și internetul la noul operator). Cum valoarea serviciilor era comparabilă, am considerat că am făcut o afacere bună.
Cum spuneam, există însă și surprize neplăcute. Tot pe pielea mea am constatat că la sfârșitul perioadei contractuale, deși fusesem deconectat la mijlocul lunii și plătisem factura pe toată luna respectivă, am mai primit totuși încă o factură de la UPC.

„E probabil o greșeală, nu o plătiți”, mi s-a spus de la Relații cu Clienții. Să nu le facem procese de intenție, poate chiar așa o fi. Mă întreb însă ce se întâmpla dacă o plăteam fără să mai cer detalii-m-ar fi contactat ulterior pentru restituirea banilor? Nu vom afla niciodată dar am aflat însă altceva-costul echipamentelor uzate moral variază foarte mult în funcție de momentul în care sunt predate sau facturate.

O rudă a renunțat la serviciile Telekom. După expirarea perioadei de preaviz, de 30 de zile, a primit o factură în care, pe lângă produsele și serviciile telecom oferite in acel interterval (televiziune și telefonie fixă) erau incluse și echipamentele nepredate încă. Era vorba de un router cotat la 24 lei (la un moment dat existase și internet în locație), un aparat telefonic (17 lei) și un receiver TV (48 lei). Per total 90 de lei.

Suma pare mică dacă ne raportăm la valoarea unor echipamente noi, dar era vorba de unele cu o vechime cam de 5 ani, deci uzate moral și cu o traiectorie evidență spre casare. Să lăsăm la o parte faptul că alături de ultima factură venea și amenințarea că în caz de neachitare (servicii plus contravaloare echipamente) Telekom se va adresa unei firme specializate, o amenintare cam precipitată având în vedere vechimea datoriei (sub 30 de zile).

Imediat după primirea acestei facturi echipamentele sunt predate însă Telekom și se așteaptă stornarea sa și emiterea unei noi facturi doar pentru serviciile de telecomunicații. În documentul eliberat de angajații Telekom se  trece însă și valoarea echipamentelor iar de această dată-surpriză-fiecare are valoarea de 1 leu, absolut normală pentru vârsta lor. Cu alte cuvinte, aceleași echipamente au fost cotate ințial la 90 de lei și la câteva zile distanță la 3 lei. Oare care o fi fost valoarea lor corectă? Și ce se întâmpla dacă titularul contractului chiar nu mai dispunea de echipamente-le achita la suma de 90 de lei deși ele făceau doar 3 lei?