In memoriam. Cum a trăit și a murit Dan Adamescu

După întoarcerea în țara natală, printre cele mai importante realizări ale lui Dan Adamescu s-au numărat crearea a mii de locuri de muncă și formarea de profesio­niști în mai multe domenii, salvarea de la închidere a celui mai vechi ziar al țării – „România liberă”, precum și dezvoltarea, timp de 15 ani, a unei firme de asigurări pe care a adus-o pe primul loc în topul asigurătorilor români.

Compania Astra Asigurări i-a fost însă falimentată de oameni care l-au acuzat apoi chiar pe Dan Adamescu de consecințele acțiunilor lor.

La 27 mai 2016, Dan Grigore Adamescu, unul dintre cei mai discreți oameni de afaceri români, a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, sub acuzația de dare de mită, pe baza unui dosar instrumentat de DNA.

În ciuda numeroaselor sale probleme medicale și a faptului că nu se putea deplasa decât în scaun cu rotile, omul de afaceri în vârstă de 68 de ani a fost trimis în centrul de arest preventiv, în condiții îngrozitoare – șase până la opt persoane închise la subsol, într-o celulă de câțiva metri pătrați. De aici, Dan Adamescu a fost mutat la Penitenciarul Rahova și apoi la Jilava. După îndeplinirea fracției de pedeapsă prevăzute de lege, Dan Adamescu a făcut cerere de eliberare condiționată, dar aceasta a fost respinsă.

Pe timpul detenției la închisoarea Rahova, lui Dan Adamescu nu i s-a administrat timp de 37 de zile tratamentul medical de care avea disperată nevoie, în ciuda faptului că medicamentele fuseseră deja aduse la penitenciar. În asemenea condiții, starea de sănătate a lui Dan Grigore Adamescu s-a agravat. În urma declanșării unei septicemii, decesul lui s-a produs în noaptea de 24 ianuarie 2017, imediat după miezul nopții, într-un spital civil, unde omul de afaceri fusese internat sub pază.

Cazul Dan Adamescu a reprezentat o încălcare flagrantă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Avocatul Cătălin Breazu consideră că magistraţii care i-au refuzat lui Dan Adamescu cererea de eliberare condiţionată au dat dovadă de rea-credinţă.

„Procurorul DNA a insistat pe faptul că nu crede că domnul Adamescu este bolnav şi a susţinut că acesta a mers la spital doar pentru o operaţie la genunchi. Mai mult, a susţinut, în sala de judecată, că domnul Adamescu nu poate fi eliberat pentru că a stat prea mult în spital”, a precizat avocatul.
Atitudinea discriminatorie împotriva lui Dan Adamescu este demonstrată de faptul că judecătoarea Elena Rovenţa, condamnată la patru ani şi jumătate de închisoare în acelaşi dosar cu Dan Adamescu, a fost eliberată condiţionat, în condiţiile în care era, de asemenea, bolnavă şi are peste 65 de ani.

„Tot eu am reprezentat-o şi pe doamna Rovenţa şi tot eu am făcut cererea pentru eliberare condiţionată, similară cu cea pentru Dan Adamescu. Deci, nu se poate invoca faptul că, poate, a avut un avocat mai bun, de exemplu. Cu toate acestea, Elena Rovenţa a fost eliberată, în timp ce domnul Adamescu, nu”, a subliniat avocatul Cătălin Breazu. Dovada că omul de afaceri nu a beneficiat de nici un fel de clemenţă din partea acuzatorilor săi este aceea că, deşi era deja în comă indusă în spital, procurorul DNA s-a opus ridicării controlului judiciar pe cauţiune într-un alt dosar în care fusese trimis în judecată. „Procurorul s-a opus şi când era intubat, invocând că nu crede în corectitudinea diagnosticului. Mai mult, a invocat faptul că Dan Adamescu şi-ar putea reveni.”

Totuşi, în această situație-limită, judecătoarea a permis ridicarea controlului judiciar pentru Dan Grigore Adamescu. A fost însă prea târziu.
Chiar și pe timpul detenției, omul de afaceri Dan Adamescu a crezut în dreptate și era convins că va fi achitat, căci nu putea să conceapă faptul că, într-un stat de drept, un om nevinovat poate fi condamnat fără probe.

Steven van Groningen, CEO RZB

Am avut plăcerea să mă întâlnesc cu Dan acum vreo 10 ani, când am început o relație între bancă și firma de asigurare. Ne-am împrietenit și ne-am întâlnit destul de des în fiecare an. Mi-am dat seama că Dan a avut un simț al umorului foarte bine dezvoltat și am râs mult împreună. Mi-a părut rău să văd cum – în perioada în care avea arest la domiciliu și când l-am vizitat din când în când – i s-a deteriorat sănătatea, dar, în același timp, mă bucur c-am discutat cum să facă, iar spiritul lui nu a fost afectat de ce s-a întâmplat atunci. În continuare avea o atitudine foarte pozitivă și mi-a părut rău când am văzut cum s-a terminat viața lui. Nu merita. Odată l-am întrebat care este hobby-ul lui, și eu am destule, iar el a zis că, de fapt, nu are chiar un hobby, dar îi place foarte mult să facă business și să concludă tranzacția în environmaker și, într-adevăr, asta întotdeauna venea cu idei și poate e chiar curios că nu am reușit să facem niciodată o tranzacție împreună sau un business împreună, dar poate e adevărat ce se spune despre business și prietenie – că prietenia nu-i o bază bună pentru business, dar business-ul poate să fie o bază bună pentru o prietenie.

Dan putea să fie și generos. Am văzut odată cum a făcut o donație la un bal caritabil la l-am invitat și cred că și acest lucru este un element important în viața unui om. Chiar dacă ai succes, nu uiți și de nevoile altora sau de cei care au avut mai puțin noroc în viață – și cred că acest lucru este un element important pe care l-am și apreciat la el.   

Text publicat în suplimentul In memoriam Dan Adamescu