Conducatorii comunisti ai statului roman au sperat pana in ultima clipa sa asigure independenta economica a tarii. Prinsa in chingile CAER-ului, Romania nu mai putea face nici o miscare in afara granitelor impuse de aceasta comunitate. Ceausescu a vrut insa mai mult: neatarnare totala. Industrializarea fara noima a distrus tot ce era mai bun, atat din punct de vedere economic, cat si social si cultural.
Independenta economica nu putea fi insa obtinuta fara o prealabila independenta energetica. Mineritul a capatat un avant fara precedent, exponentii clasei devenind adevarati eroi ai noii lumi. Poeziile proletcultiste ii infatisau pe mineri ca pe niste bravi constructori ai socialismului, care intrau in sut cu zambetul pe buze si ieseau curati ca lacrima. Au urmat o serie de hidrocentrale, construite, unele dintre ele, in colaborare cu vecinii. Constructii gigantice, care si-au gasit insa utilitate si peste ani.
Oltenia, prima piatra de temelie
In anii '80, conducatorii comunisti au avut revelatia energiei nucleare. In voga atunci, acest tip de energie parea sa fie salvarea intregii economii. Investitia initiala era destul de costisitoare, dar pretul cu care era obtinuta electricitatea era deosebit de convenabil fata de sistemul termo, pe care se baza, si atunci, ca si acum, Romania. De fapt, visul nuclear al comunistilor a inceput in 1970, prin crearea asa-numitului Comitet de Stat pentru Energia Nucleara. Primele incercari de realizare a unei centrale nucleare au avut loc la Strejesti, localitate situata in Oltenia, regiunea de bastina a dictatorului. Lucrarile s-au impotmolit insa rapid, deoarece centrala era construita dupa tehnologie ruseasca si nu avea suficiente masuri de protectie. Era vorba in special despre un element asemenea unei anvelope care sa acopere reactorul. S-a dovedit ca decizia luata a fost una salutara, dovada dezastrul de mai tarziu de la Cernobal, in care a fost implicata o centrala nucleara de fabricatie sovietica.
Acord cu canadienii
Desi parea ca nu se mai realiza nimic, visul lui Ceausescu nu murise. Surpriza vine in 1978, cand Romania semneaza un acord cu canadienii de la AECL pentru realizarea unei centrale nuclearelectrice. Cu aceasta ocazie este stabilita si schimbarea locatiei, care se muta din Oltenia in Dobrogea, la Cernavoda. Lucrarile incep efectiv in data de 17 aprilie, santierul ajungand sa adune, in momentele sale de dezvoltare maxima, aproape 10.000 de muncitori. Numarul extrem de mare de angajati se explica prin faptul ca Ceausescu a dorit sa construiasca aproape concomitent toate cele cinci reactoare, efortul uman pentru o astfel de incercare fiind imens. Proasta gestionare nu a intarziat sa-si arate roadele. Desi constructia Unitatii 1 era programata pentru 1984, banii necesari au fost cheltuiti cu trei ani mai devreme. In 1982 lucrarile sunt stopate, pentru ca importurile destabilizau visul dictatorului de a anula datoria tarii.
1989, an de rascruce
Evenimentele din 1989 privind santierul intr-o stare dezolanta. Visul nuclear al lui Ceausescu parea ca se transforma intr-o Fata Morgana, o realitate iluzorie, pierduta intr-un trecut comunist. Transformarile economice, sociale si politice nu mai tineau cont de ceea ce ajunsese sa fie considerat un ricoseu al „epocii de aur”. In cele din urma, guvernul decide sa reia lucrarile. Se semneaza contracte de management cu AECL Canada, pentru partea nucleara, si cu Ansaldo Italia, pentru partea clasica.
Lacrimi de bucurie la Unitatea 1
Lucrarile la Unitatea 1 sunt finalizate dupa 18 ani de la incepere. Dupa o serie lunga de teste absolut necesare, unitatea este data in exploatare comerciala in data de 2 decembrie 1996. Romania intra in clubul select al tarilor producatoare de energie nucleara. Momentele inaugurarii oficiale au fost emotionante pentru cei care au trudit aproape doua decenii pentru a vedea ridicata una dintre cele mai importante „ctitorii” ale dictatorului din Scornicesti. Inceput in comunism si incheiat in plina tranzitie spre o economie de piata, reactorul 1 a costat statul roman mai mult decat era prevazut. Potrivit specialistilor, costul total s-a ridicat la aproximativ doua miliarde de dolari.
Urmeaza reactorul 2
Pentru actualii guvernanti, este clar ca ideea unei centrale nuclearelectrice cu cinci reactoare nu este viabila. Prioritatile in ceea ce priveste CNE au fost destul de clar trasate: urmeaza punerea in functiune a Unitatii 2, care va intra in exploatare comerciala, cel mai probabil, la jumatatea anului viitor. Pana in prezent, s-au instalat peste 270 din cele 307 instalatii necesare punerii in functiune, gradul de realizare fiind in proportie de aproximativ 90%.
Inca cinci ani de investitii
Ministerul Economiei si Comertului spera sa puna bazele unui parteneriat public-privat prin care sa se finalizeze si reactoarele 3 si 4, orizontul de timp fixat pentru acest obiectiv fiind anii 2011-2012. Teodor Chirica, directorul general al Societatii Nationale Nuclearelectrica, operatorul centralei, spune ca „pentru acestea este in curs de finalizare studiul de fezabilitate realizat de firma Deloitte & Touche, cu termen de predare martie 2006, document pe baza caruia se vor propune alternativele de urmat in vederea finalizarii acestora, urmand ca factorii politici sa decida, in deplina cunostinta de cauza, calea de urmat atat ca abordare comerciala, cat si mai ales ca abordare financiara a acestui proiect ambitios”.
Ironia destinului
In ceea ce priveste Unitatea 5, lucrurile nu sunt tocmai clare. Cel putin deocamdata, aceasta a iesit din carti. Expertii spun ca ar fi mult prea scumpa reluarea lucrarilor, de aceea se pare ca aceasta va fi pur si simplu abandonata. Oricum, daca primele patru vor functiona, CNE va produce aproape jumatate din necesarul de energie electrica al Romaniei, care va ajunge si in situatia sa devina un exportator regional in acest domeniu. Visul lui Ceausescu va fi, in mare parte, implinit. Ca o ironie a destinului, cea mai scumpa si indrazneata idee a comunistilor va reprezenta, in curand, una dintre cele mai de temut arme economice ale Romaniei.
Provocarea europeana
CNE Cernavoda are in vedere realizarea unor obiective majore pana in anul 2008. Masurile au ca scop imbunatatirea performantelor si a eficientei economice in perspectiva liberalizarii pietei de energie, dar si in contextul integrarii in Uniunea Europeana. Directorul Directiei CNE Cernavoda, Ionel Bucur, spune ca liberalizarea pietei de energie pe plan mondial determina toate centralele nucleare din lume sa se concentreze pe cresterea continua a eficientei economice in exploatare, in conditiile introducerii unor standarde de excelenta in domeniul securitatii nucleare. „Cerintele pe aceasta linie sunt o conditie esentiala pentru insasi existenta industriei nucleare. Un eveniment semnificativ de genul Cernobal, oriunde in lume, poate compromite definitiv viitorul centralelor nucleare. De aceea standardele spre care trebuie sa tindem in domeniul securitatii nucleare nu pot fi decat cele internationale”, spune Ionel Bucur.
Prioritatea numarul unu a tuturor angajatilor si a conducerii de la CNE Cernavoda este securitatea. Exista aici o adevarata cultura de securitate nucleara, care nu este subiect de negociere, ci o conditie sine qua non pentru pastrarea locurilor de munca ale angajatilor si chiar pentru existenta CNE-PROD Cernavoda. Integrarea in Uniunea Europeana va insemna, pentru centrala de la Cernavoda, patrunderea pe o piata libera, fara restrictii, liberalizata. „CNE va intra direct in competitie cu producatori de energie care au costuri de productie, productivitate si indicatori de peformanta de securitate nucle-ara superioare fata de ceea ce CNE-PROD Cernavoda realizeaza in prezent”, recunoaste Ionel Bucur, care precizeaza insa ca trebuie luate masuri care sa imbunatateasca pozitia companiei pe piata comuna.
Energie „curata”
Pentru a produce cantitatea de energie realizata pe parcursul unui singur an de catre Unitatea 1, o centrala termoelectrica consuma aproximativ sase milioane de tone de lignit din productie interna. In conditiile in care resursele naturale sunt limitate, energia nucleara reprezinta o solutie de succes, mai ales ca este mai ieftina cu circa 10% decat cele traditionale. In plus, cele sase milioane de tone de lignit arunca in atmosfera 20.000 de tone de cenusa si patru milioane de tone de CO2. Centralele nucleare nu sunt poluante, dar ridica, in schimb, problema depozitarii deseurilor radioactive. Acestea pot emite radiatii sute de ani, dar posibilitatile privind depozitarea lor in siguranta, cel putin in Romania si cel putin deocamdata, se opresc la 50 de ani.
Model CANDU
Centrala nucleara de la Cernavoda produce energie electrica din energie termica, obtinuta prin intretinerea unei reactii nucleare de fisiune controlata, proces realizat de reactorul nuclear. Acesta este de tip CANDU (Canada Deuterim Uranium) si are doua caracteristici principale: foloseste apa grea ca moderator si combustibilul utilizat este uraniul natural. Reactorul este pozitionat intr-un rezervor cilindric orizontal, numit Calandria, prevazut la ambele capete cu doua protectii de capat formate din placi de otel. Vasul si protectiile sunt strabatute de circa 380 de tuburi Calandria, in care sunt amplasate 380 de tuburi mai mici, denumite tuburi de presiune. In ele sunt introduse fascicule de combustibil, cantarind fiecare 21,5 kilograme, care contin uraniu natural. Caldura este produsa prin scindarea atomilor de uraniu din combustibilul nuclear. Acestia se ciocnesc cu un neutron aflat in miscare, eliberand o cantitate semnificativa de energie si emitand alti doi-trei neutroni. Reactia nucleara descrisa se numeste reactie de fisiune.
Majoritatea operatiilor sunt controlate de calculator, existand si un sistem de rezerva, in cazul defectarii computerului principal.
Istoricul Unitatii 1
1976 – Finalizarea studiului de fezabilitate romano-canadian pentru sistemul CANDU in Romania
Decembrie 1978 – Incheierea contractelor intre ROMENERGO si AECL pentru preluarea licentei sistemului CANDU, proiectarea si procurarea echipamentelor specifice partii nucleare ale Unitatii 1
1982 – Turnarea primului beton la cladirea reactorului Unitatii 1
Februarie 1981 – Incheierea contractelor ROMENERGO-ANSALDO (Italia) si General Electric (SUA) pentru partea clasica a Unitatii 1
Decembrie 1985 – Sosirea pe amplasament si instalarea vasului Calandria la Unitatea 1 CNE Cernavoda
1989 – Montarea canalelor de combustibil la Unitatea 1
Decembrie 1989 – Revolutia romana; stadiul realizarii investitiei Unitatii 1 este de 45%
Iulie 1990 – Prima misiune PRE-OSART la CNE Cernavoda a Agentiei Internationale de Energie Atomica – AIEA de la Viena
August 1991 – Incheierea contractului de management cu consortiul AECL-ANSALDO (AAC)
Mai-iunie 1995 – Incarcarea cu combustibil nuclear a Unitatii 1
16 aprilie 1996 – Prima criticitate a reactorului Unitatii 1
11 iulie 1996 – Prima conectare la sistemul electroenergetic national a Unitatii 1 CNE Cernavoda
2 decembrie 1996 – Intrarea in exploatare comerciala a Unitatii 1 CNE Cernavoda
30 iunie 1997 – Transferul responsabilitatilor conducerii si exploatarii Unitatii 1 de la AAC la personalul roman
2 iulie 1998 – Infiintarea Societatii Nationale Nuclearelectrica, care devine operatorul CNE
30 aprilie 1999 – Acordarea de catre CNCAN a autorizatiei pentru functionarea de durata a Unitatii 1 CNE Cernavoda
30 septembrie 1999 – Unitatea 1 a CNE Cernavoda este pe locul 10 in ierarhia mondiala din punct de vedere al factorului de capacitate
