Forme fara fond si sistem de valori inversat complet. Aceasta este starea spirituala a natiunii romane in prezent.
Aproape pe toate fronturile, Romania secolului XXI este prizoniera intr-un abis al nonvalorii, kitsch-ului, haosului si scandalurilor. Arta este trimisa direct la tomberonul de gunoi, nesimtirea se substituie moralitatii, hotia ia locul cinstei. Cati nu se mira la o amarata de carte a momentului, dictata drept succes doar de conceptul de "a fi la moda”, si il ingroapa astfel pe Eminescu? Cata lume nu aplauda comportamentele mitocanesti ale celor din jur si intoarce spatele celor cu bun-simt? Cati dintre cei modesti si cinstiti nu sunt gratulati astazi cu epitetul de "fraier”, in timp ce hotii sunt priviti cu admiratie.
Acum pare paradaoxal, dar natiunea romana s-a adapat din oceanul creatiilor si creatorilor memorabili secole la rand. Bolta divina a spiritualitatii nationale creata intre Dimitrie Cantemir si Nicolae Iorga este in mod evident fracturata iremediabil la marele carturar cu moarte de martir. Dupa el, esenta creatoare a natiunii romane se zbate in agonie. Pe langa unicitatea lui Iorga, posibil doar la 500 de ani, exista si o explicatie logica. Cei 50 de ani de comunism fatis si cei inca 11 cu voal pe fata au distrus toata temelia creativa si spiritualitatea natiunii romane.
Pana in 1945, natiunea noastra a nascut nume fara de care istoria nu se poate scrie, "Nemuritori” intre marii "Nemuritori” ai omenirii: Eminescu langa Shakespeare, Carp langa Bismarck, Enescu langa Verdi.
Pare insa ca ne-am uitat prea usor valorile si le sacrificam, inconstient sau nu, pe altarul unei mode de moment, cu totul indoielnica. Chiar asa, cine-si mai aminteste de "Junimea” – motorul culturii si vietii politice romane intr-o perioada de plina constructie spirituala? Dar cine se mai gandeste cu respect si piosenie la mai-marii martiri ai neamului, fara a caror jertfa astazi nu am fi existat?
Un sondaj de opinie ar reliefa faptul ca semnificatia zilei de 8 martie este legata extrem de strans de o sarbatoare a tuturor reprezentantelor sexului frumos. Chiar daca personal consider ca ziua femeii este in fiecare zi, si nu o data pe an, nu contest legitimitatea manifestarilor distractive aferente acestei zile.
Doresc insa sa evidentiez altceva. Prea putini stiu ca pe 8 martie 1848 a avut loc, la Paris, in locuinta lui Nicolae Balcescu, o intrunire a revolutionarilor romani, in care s-a decis declansarea revolutiei in tara si s-a redactat programul revolutionar.
Aud deja refrenul sicofantilor si pitifelnicilor vremurilor noastre: „Ei, ce mai conteaza, domnule? Ce a fost a fost, ce atata istorie?”.
Culmea este ca, daca ar fi sa ne putem lauda cu ceva acum, doar istoria, radacinile, esenta divina a neamului nostru sunt singurele valori. Dar ce valori!… Unice in toata lumea. Nimic legat de prezent nu ne poate recomanda pentru a fi respectati in lumea civilizata. Mai mult, o data cu intrarea noastra in UE, intreaga Europa se va imbogati la superlativ cu istoria natiunii noastre si valoarea spirituala a poporului roman. Doar o mica parte din europenii la care tanjim se pot lauda cu asa mostenire.
La fel ca majoritatea evenimentelor istorice de importanta cruciala si a marilor oameni de stat ai Romaniei, si Revolutia de la 1848 este trecuta cumva la coada respectului fata de valorile nationale. De ce sa vorbim maine despre rolul pasoptistilor in evolutia natiunii noastre cand este mai simplu sa tragem o mica barfa despre vecinul imbracat prost sau colega care nu are pantofii asortati cu geanta?
De ce sa nu oprim, pentru o zi macar, tot circul politic si sa ne amintim de marii nostri eroi, antemergatori, chintesenta fiintelor noastre prezente?
Nicolae Balcescu, la teribila varsta de 29 de ani, conducea marea Revolutie si impingea astfel, intr-un mod decisiv, bulgarele Unirii catre deznodamantul din 1859. Doua miscari revolutionare, doi oameni au dus la Unirea lui Cuza: Tudor Vladimirescu si Nicolae Balcescu.
Sunt cei doi modele in ziua noastra?
Nu. Probabil ca ar fi, insa generatiilor care se ridica acum li se refuza si accesul la informatie. Cartile de istorie aloca, probabil, pagini similare pentru Balcescu si un amarat de prezentator de stiri.
In acest fel si ritm, unde ajungem?
Intram in Europa. Dar cum? Si-asa suntem departe de nivelul de civilizatie european.
Fara istorie si traditie vom fi insa… NIMENI.
