La inceput de noiembrie, Haiti tresalta in ritmuri voodoo. Majoritatea celor opt milioane de locuitori sunt adepti ai ritualurilor in care cei vii intra in transa si invoca duhurile mortilor. Templul unde are loc ceremonialul poate fi oriunde: pe strada, pe camp sau in cimitir.
O figura geometrica, numita „veve”, se traseaza in jurul unui stalp de lemn. Este locul initiatilor, un semn cabalistic ce constituie o invitatie adresata spiritelor. Alaturi, strachini cu graunte si fructe. „Credem ca duhurile vor veni sa manance”, declara pentru AFP Widner Dumay, profesor de stiinte sociale si maestru al religiei voodoo. Langa el, Lamercie, preoteasa templului „Brave Guede Nibo” (spirit brav si autentic). Dupa fapturile nevazute, sunt poftiti sa se hraneasca si zecile de participanti, oameni sarmani de la periferia capitalei Port-au-Prince.
Incepe ritualul. Toti se leagana psalmodiind melodii religioase catolice. Intr-un sincretism deplin, sfintii crestini sunt evocati alaturi de zeitati voodoo. Sf. Gerard devine „Guede Nibo” (spirit autentic), Mont Carmel se confunda cu „Erzulie” (zeita dragostei). „Religia catolica si credinta voodoo se apropie mistic, amandoua au aceleasi radacini crestine”, sustine Dumay. Contrazicandu-i pe cei care „demonizeaza” asemenea practici, el crede ca „voodoo este mai mult decat o religie, este o filosofie si un mod de a trai in dragoste, pace si solidaritate”.
Dupa rugaciunile crestine, tobele dau semnalul incantatiilor voodoo. Sticle cu alcool trec din mana in mana. Oamenii se dezlantuie pe ritmurile primitive. Treptat, pe dansatori pun stapanire „duhurile”. Intra in transa, delireaza, spun si fac lucruri pe care doar cei initiati pretind ca le pot descifra. Shelda, o adolescenta de 16 ani care participa pentru prima data la ritual, pune mana pe un cutit si loveste cu frenezie in pamant. A fost nevoie de toata indemanarea maestrului voodoo pentru a o potoli. „N-a fost inca botezata, iar duhul care a pus stapanire pe ea poate fi foarte salbatic”, vine explicatia. Pe parcursul ceremoniei, „duhurile” intra la intamplare in cei care le invoca, pana in momentul jertfelor, cand zeitatile sunt „imblanzite” prin sacrificii animale.
