2.400 de studenti, in competitia pentru 1.000 de locuri. Nici in acest an, caminele din campusul Universitatii „Dunarea de Jos” din Galati nu vor fi mai „incapatoare” pentru „bobocii” veniti din alte zone ale tarii pentru a obtine o diploma universitara.
In sesiunea din iulie au fost admisi la cursurile universitatii de stat de la Galati peste 6.000 de tineri, din 27 de judete ale tarii. Conform datelor centralizate la rectorat, aproximativ 2.400 vor solicita un loc intr-unul dintre caminele din campusul „Alexandru Ioan Cuza”. Problema este ca din bobocii care vor solicita un loc, 1.400 o vor face degeaba, pentru ca universitatea ar putea satisface numai o mie de cereri. Solutia va fi, ca si in anii trecuti, piata imobiliara galateana, care in fiecare toamna este pregatita cu o oferta speciala de garsoniere si apartamente mobilate pentru studentii de la Universitatea „Dunarea de Jos” si Universitatea „Danubius” din Galati. Preturile sunt ceva mai mici decat in capitala sau in alte orase ale tarii, garsonierele mobilate din zonele centrale ale orasului putand fi inchiriate, in functie de confortul oferit, cu 150-200 euro pe luna, iar in cartierele periferice cu 100-120 euro pe luna. Studentii isi pot gasi si cazari mai ieftine, in cartierele de case, dar acolo se pune problema lipsei de confort, a absentei grupului sanitar sau problema incalzirii camerei inchiriate. Desi universitatea de stat din Galati se confrunta in fiecare an cu problema cazarii studentilor, desi numarul specializarilor a crescut rapid, cu peste 50 in ultimii ani, investitiile in infiintarea unor noi locuri de cazare in campusul universitar au fost aproape inexistente. Abia acum, dupa 30-40 de ani de la ridicarea ultimului camin, va fi dat in folosinta inca un camin, cu o capacitate de 150 de locuri. Evident, se poate spune ca este vorba de eterna lipsa de fonduri. Dar nu numai. Spre exemplu, se putea recurge si la variante ceva mai ieftine, cum ar fi sediile mai multor unitati militare dezafectate din Galati, care ar fi putut fi transformate in campusuri, fara costuri atat de mari cum presupune ridicarea de la cota zero a unor noi camine.
