Ion Iliescu si Petre Roman au discutat si au convenit, la sfarsitul saptamanii trecute, asupra posibilitatii de constituire a unui pol de stanga prin crearea unei federatii a partidelor de pe aceasta parte a esichierului politic. Intalnirea dintre cei doi a produs rumoare si temeri in interiorul PSD, in conditiile in care Ion Iliescu a reiesit la rampa (profitand de faptul ca Mircea Geoana si Adrian Nastase, chiar daca se afla in concediu, tot n-au inghetat conflictul dintre ei), amenintand din nou. De altfel, „reconcilierea” intre Iliescu si Roman a „produs fiori” in PSD si dupa Congresul din aprilie. Dupa ce a fost invins lamentabil in fata lui Geoana, Iliescu s-a folosit de intalnirile cu Petre Roman pentru a-i face pe liderii PSD sa creada ca poate parasi partidul, reunindu-si fortele cu fostul sau prim-ministru si tovaras de „revolutie”. Acum Iliescu foloseste aceeasi strategie, programandu-si o intalnire cu Petre Roman in timp ce sefii PSD sunt plecati in vacanta, pentru a discuta un potential proiect politic comun. Insa proiectul lui Roman nu este unul nou si nici nu i-a fost adresat in exclusivitate fostului presedinte al partidului. Roman a declarat sambata ca el a avut discutii pe acelasi subiect si cu Adrian Nastase si ca, de asemenea, i-a prezentat proiectul polului de stanga si lui Mircea Geoana, cu care va avea o intalnire intr-una din zilele urmatoare. Petre Roman a mai explicat ca in discutia cu Ion Iliescu a fost vorba despre organizarea cat mai curand posibil a unei dezbateri pe tema coagularii unui pol de stanga dupa modelul „maslinului” lui Romano Prodi in Italia. In plus, Petre Roman a exclus posibilitatea fuziunii intre partidele de stanga, spunand ca in cadrul acestui pol fiecare formatiune isi pastreaza identitatea.
Polul social mult visat de Petre Roman se doreste a cuprinde „fortele politice si civice cu sensibilitate sociala”. Liderul Fortei Democrate a justificat la inceputul lunii iulie, in scrisoarea trimisa pesedistilor, nevoia crearii acestui pol prin „criza din societatea romaneasca” care a fost provocata de „interese politicianiste, cinice si egoiste, in dispretul realitatii sociale si rupte de nevoile urgente ale tarii”. Mai mult, Roman atragea la vremea respectiva atentia ca aceasta criza va avea drept consecinta „agravarea situatiei traite de marea majoritate a cetatenilor” si chiar amanarea aderarii Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007. Ca sa fie cat mai convingator in privinta unificarii socialistilor, liderul Fortei Democrate a recurs chiar si la patetisme: „Politica ce creeaza dusmanie nu creeaza bunastare”.
El a acuzat Alianta D.A. PNL-PD, in stilul preferat de Ion Iliescu, ca „a condus o politica de agravare a impartirii intre cei multi si saraciti si cei putini si cu bani”. „Conflictul de interese a fost si ramane o modalitate de baza pentru a controla aparatul de stat”, a infierat Roman cu manie proletara guvernarea de dreapta. A profitat si de nemultumirea aliatilor legata de majoritatea fragila din Parlament si i-a acuzat ca nu guverneaza in interesul national: „Ideea de a guverna in primul rand printr-o majoritate sufocanta, iar nu printr-o capacitate de competenta este straina de democratie si de interesul national”.
Motiv pentru care a propus infiintarea polului ca o alternativa la coalitia liberal-democrata. „Noi credem ca o schimbare in bine este posibila daca se vor asocia fortele capabile sa construiasca un proiect social ca alternativa la actuala putere.” „Acesta va trebui sa faca diferenta dintre o politica oportunista si o politica din convingere.”
