La 25 de ani, Nazen Peligrad este o artista cu un profil bine conturat, ale carei lucrari, oriunde le-ai intalni, intr-o galerie, intr-un muzeu, intr-o institutie, nici nu au nevoie sa poarte vreo semnatura deoarece imediat, prin particularitatile lor, isi deconspira parintele. Este si cazul expozitiei deschise pana la mijlocul lui aprilie la Caminul Artei, parter.
Am mai remarcat-o pe artista anii trecuti cand a expus la Palatul Sutu si apoi la parterul Centrului Cervantes din Bucuresti, unde a prevalat o anumita tendinta satirica a lucrarilor. Imi amintesc astfel de un taur care impungea cu coarnele o capsuna agatata de manerul unei umbrele pe al carei abajur statea scris UE. Satirizarea era evidenta, numai ca nu o asemenea directie o reprezinta cel mai bine pe artista. Pictura ei rafinata si puternica depaseste atat figurativul, cat si non-figurativul, scapa de clisee abstractioniste si in acelasi timp nu se multumeste cu realizarea unui desen obedient. Peste trei sferturi din ce face artista este ocupat de portretul uman, dar nu orice fel de portret, ci, mai corect spus, este vorba de o pictura a ochilor. Parca oricat de bine ai picta o mana sau un picior, adevarata vocatie artistica este data tot de felul in care infatisezi ochii cuiva sau mai ales ochii tai. Ochi inseamna privire si astfel lucrarea, pe nesimtite, trece intr-o alta dimensiune. Cel care priveste, banal spus, este privit, iar privirea care se duce in exterior in egala masura coboara si in sine. Este cazul celor mai multe tablouri de acum de la Caminul Artei. Ochii acestia vad, privesc si se privesc. Vizitatorul este uimit de privirea ce se indreapta spre el, privire care-l strapunge, il depaseste si pleaca intr-o directie misterioasa. Astfel, miza lucrarilor este remarcabila deoarece, desi pleaca de la un element figurativ, creeaza o alta lume, separata de orice suport, lumea ochilor evanescenti si a privirii imateriale. Contactul cu materia este, asadar, extrem de scurt, doar punct al decolarii spre ceea ce nu mai poate fi reprezentat, ci doar comentat. Avem de-a face cu o pictura care evolueaza spre cuvant, fara o baza doctrinara explicita.
