Dimitra Stasinopoulou este un om de afaceri elen, profilat in domeniul farmaceutic, care de ceva vreme se afla in Romania si care a putut sa cunoasca o parte din ceea ce propagandistic se cheama frumusetile patriei. A lucrat mult timp in SUA, la Manhattan Bank, dar sufletul ei apartine unui rasaritean adevarat, detasat de o viziune exclusiv pragmatica asupra vietii. Avand prilejul sa-si faca prieteni romani, sa calatoreasca prin tara, a inceput fara nici un plan dinainte stabilit sa fotografieze peisaje, cladiri, oameni, tot ceea ce pana la urma i s-a parut interesant. In felul acesta a luat nastere albumul „Romania inimii mele”, o realizare certa de ordin artistic si, in acelasi timp, fara a evita cuvintele mari, un dar facut poporului roman. Am stat putin de vorba cu domnia sa care a raspuns catorva intrebari.
– Care au fost motivele reale ale acestui proiect? Ce v-a determinat sa faceti atatea fotografii foarte diverse, care acopera o mare zona din tara?
– Nu sunt un fotograf profesionist, dar nici nu pot sa spun ca realizarea mea este doar rezultatul unui hobby. Am fotografiat case, peisaje, oameni fiindca tot ce vedeam incepuse sa vorbeasca sufletului meu si in felul acesta a ma fi abtinut, a fi socotit ca nu ma pricep ar fi fost, cred, o greseala. Fotografiile sunt rodul unei pasiuni care a crescut de la o calatorie la alta, un mod de a comunica cu tara dvs.
– Ati mai facut ceva similar si in alte tari?
– Nu, e prima data si probabil si ultima. La baza acestui proiect nu a stat nici o comanda exterioara, nici ideea unui anumit profit. De aceea, nici nu m-am gandit sa comercializez acest album. Au fost tiparite patru mii de exemplare, doua mii au si ajuns in Grecia, unde au fost daruite acelora care-mi sunt apropiati, care la randul lor au prieteni care au auzit de Romania. Celelalte doua mii sunt destinate publicului roman. La lansarea de astazi de la Ateneu de la ora 19 as dori sa distribui vreo opt sute de exemplare. Cine vine se uita la album si-l rasfoieste poate sa-l ia fara sa se gandeasca la pret. Pe mine nu ma intereseaza decat ca acest album sa ajunga pe mana unor persoane care in mod sincer il vor aprecia, vor avea nevoie de el si nu-l vor arunca.
– Cine vede albumul dvs. va crede ca Romania este un pamant binecuvantat. Pe de alta parte, probabil ca stiti, multi romani isi detesta tara si considera ca ar trebui sa plece de aici cat mai repede.
– Intr-un fel albumul acesta este un dar pe care-l fac poporului roman pentru ca in trecut, acum un secol, grecii veneau in Romania stiind ca aici se traieste mai bine decat la ei in tara si erau bine primiti. Acum situatia s-a schimbat. Noi suntem mai bogati decat dvs., dar acestea au fost imprejurarile istorice. Grecia a scapat de comunism. A fost mana lui Churchill care nu a vrut in ruptul capului ca rusii sa coboare pana la Mediterana. Aceasta a fost sansa noastra.
– Adevarat. Pe noi, cei 50 de ani de comunism ne-au mutilat aproape ireversibil. De aceea nici nu mai putem aprecia cum s-ar cuveni intentiile frumoase ale celorlalti. As dori sa va mai intreb: Oare nu v-ati gandit ca banii cheltuiti cu editarea albumului ar fi putut primi o alta destinatie, dirijati spre un orfelinat sau un azil de batrani? Actele caritabile sunt acum la mare cautare si fac buna impresie.
– Si eu mi-am pus aceeasi intrebare. Dar, cum sa va spun, sunt patita din trecut. Am dat bani unor asezaminte de oameni sarmani, iar viata acelora nu s-a imbunatatit deloc. Ca asemenea bani sa-si faca simtita utilitatea este aproape obligatoriu ca tu, donator, sa te ocupi cu mare atentie de tot ce se intampla in respectivul asezamant. Traim in Rasarit si stim ce indoielnice sunt moravurile.
– Corect. Consider ca albumul dvs. are identitate artistica, fiind facut intr-un mod decent, fara a cauta originalitatea cu orice pret.
– Aceasta a fost si intentia mea. Am evitat imaginea standard care poate fi usor reprodusa pe carti postale, dar in egala masura nici nu am vrut sa descopar unghere prea ascunse ale realitatii. Am vrut sa prezint o Romanie luminoasa, robusta, nealterata de suferinte si saracie.
– Va multumesc.
